Ştiu că plăcerea ne-a câştigat o mulţime de suflete. Cu toate acestea, e invenţia Lui, nu a noastră. El a inventat plăcerile: în ciuda cercetărilor noastre de până acum, noi n-am reuşit să producem nici una. Tot ce putem face e să-i încurajăm pe oameni să guste din plăcerile pe care le-a inventat Duşmanul, dar în momente, sau în moduri, sau în măsuri pe care El le-a interzis. O sete din ce în ce mai mare după o plăcere din ce în ce mai mică: iată formula.
Orice activitate sănătoasă care l-ar însufleţi în vreun fel poate fi inhibată fără să-i oferim ceva în schimb
, aşa încât să ajungă să spună, aşa cum zicea unul dintre pacienţii mei când l-am primit aici jos: “Acum îmi dau seama că mi-am irosit viaţa fără să apuc să fac nici ce ar fi trebuit, nici ce mi-ar fi plăcut”. Nu contează cât de mici sunt păcatele, dacă efectul lor cumulativ este de a-l îndepărta pe furiş de la Lumină spre Nimic. Umorul nu e mai bun ca jocul de cărţi, dacă jocul de cărţi poate face şmecheria. Într-adevăr, drumul cel mai sigur spre Iad este cel treptat – cu pantă lină, moale sub picior, fără cotituri bruşte, fără marcaje şi fără indicatoare.
Sfredelin, în Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C.S. Lewis
