În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți.
Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.
Astăzi vă invit să descoperim o primă carte (dintre mai multe pe care le vom prezenta aici pe blog) scrisă de Ravi Zacharias, un autor de origine indiană, care a imigrat însă în Canada, iar acum trăieşte în America. El este preşedintele Organizaţiei Ravi Zacharias Ministries, care are mottoul „Helping the thinker believe. Helping the believer think.“ („Să-l ajutăm pe gânditor să creadă. Să-l ajutăm pe credincios să gândească.“).
Ravi Zacharias a studiat la Trinity Evangelical Divinity School din Deerfield, Illinois şi la Universitatea Cambridge din Anglia. El este un polemist redutabil, care a dezbătut problema existenţei lui Dumnezeu în multe universităţi de renume, printre care Harvard şi Princeton în Statele Unite, dar şi în alte părţi ale lumii. A vorbit în peste cincizeci de ţări şi emisiunea lui radiofonică săptămânală Let My People Think este difuzată prin peste 550 de posturi de radio din lume.
El este autorul a numeroase cărţi, multe dintre ele traduse şi în limba română, printre care se numără Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?, Redescoperă mirarea, Marele Ţesător, Sfârşitul raţiunii, Dezamăgit de creştinism? şi Izbăveşte-ne de rău.
Astăzi vă invit să descoperiţi cartea Izbăveşte-ne de rău. Restaurarea sufletului într-o cultură care se dezintegrează (în original, Deliver Us From Evil: Restoring the Soul in a Disintegrating Culture).
Iată ce scrie Frank E. Peretti în prefaţa cărţii: „Tot ce are [Ravi Zacharias] este înţelepciune – genul acela de înţelepciune pe care, dacă vrei s-o primeşti, trebuie să şezi liniştit; genul de înţelepciune din care trebuie să muşti câte puţin şi să rumegi apoi pe îndelete.“
Peretti are dreptate şi, cel puţin în cazul acestei cărţi scrise de Ravi Zacharias, va fi nevoie să vă înarmaţi cu un creion şi multă răbdare pentru a o înţelege şi parcurge până la capăt. Cartea are trei părţi mari, împărţite la rândul lor pe capitole şi îşi propune să răspundă la întrebarea: Poate un individ sau o societate să trăiască ignorând total un centru moral şi spiritual, fără să sufere de pe urma rănilor provocate de rău?
Prima parte se intitulează Dispoziţiile prezentului şi este o prezentare şi o analiză critică a trei concepţii despre viaţă ale lumii moderne, care, arată Ravi Zacharias, sunt sursa răului din zilele noastre.
Prima dintre ele este secularizarea, definită de autor în felul următor:
„Potrivit concepţiei seculare, lumea aceasta – lumea materială – este tot ce există. Simplu spus, secularizarea afirmă că viaţa publică trebuie trăită fără niciun fel de raportare la religie sau la vreo altă idee de transcendenţă.“
„Mai întâi lumea a fost despuiată de transcendenţă, apoi Scripturile au fost considerate irelevante, şi în cele din urmă umanitatea a fost redusă la materie.“
Faptul că omul este redus doar la materie are numeroase implicaţii şi consecinţe grave care îi fac rău tocmai omului şi nu-i îmbunătăţesc nicidecum existenţa prin renunţarea la transcendenţă. Una dintre aceste consecinţe este pierderea sentimentului ruşinii. Fără ruşine totul este permis şi scuzabil şi răul nu mai poate fi condamnat ca atare.
Însă, spune Ravi Zacharias, „realitatea de nesuportat generată de pierderea ruşinii în secularism este că ajung să fie victime ale răului pe care îl facem tocmai aceia pe care pretindem că îi iubim.“ Pentru că, „ruşinea este pentru sănătatea morală a unei societăţi ceea ce este durerea pentru trup. […] În ce stare jalnică am ajuns, dacă înăbuşim simţul ruşinii care a făcut întotdeauna parte din sistemul de scanare al societăţii, având funcţia de a detecta comiterea răului şi de a rezolva problema.“
A doua concepţie combătută de Ravi Zacharias în cartea sa este pluralismul.
„Simplu spus, pluralismul este definit drept existenţa şi prezenţa pe piaţă a mai multor concepţii despre lume şi viaţă ce rivalizează pentru loialitatea indivizilor, fără ca vreuna dintre ele să fie dominantă.“
Iar consecinţa acestui mod de gândire, este pierderea raţiunii înseşi. Dacă acceptăm totul şi nimic în mod special, ajungem la nonsens.
„Când pluralismul nu găseşte, în cadrul diferenţelor dintre noi, răspunsuri la întrebările culturii, răul se dezlănţuie cu precădere asupra celor pe care nu pretindem că îi iubim şi pe care sfârşim prin a-i urî.“
G.K. Chesterton, citat de Zacharias, explică foarte bine această consecinţă în următoarele cuvinte:
„Pe scurt, revoluţionarul modern, fiind un sceptic incurabil, este în permanenţă angajat în subminarea propriei sale gândiri. În cărţile sale pe teme politice atacă oamenii deoarece calcă în picioare moralitatea, iar în cărţile lui pe teme etice atacă moralitatea deoarece calcă în picioare oamenii. Iată de ce omul modern revoltat devine practic inutil pentru orice cauză revoluţionară. Revoltându-se împotriva a orice, el îşi pierde dreptul de a se mai revolta împotriva a ceva.“
Al treilea mare trend ideologic discutat în carte este privatizarea.
„Privatizarea poate fi definită drept separarea, cerută de societate şi impusă de lege, între vieţile noastre particulare şi funcţiile noastre publice. […] Privatizarea susţine că deşi omul e liber să creadă absolut orice doreşte, el trebuie să-şi ţină credinţa numai pentru sine.“
„Dacă secularizarea a lăsat societatea fără ruşine şi fără niciun reper pentru decenţă, pluralismul a lăsat-o fără raţiune şi fără punct de reper pentru raţionalitate. Privatizarea – născută din unirea celor două – i-a lăsat pe oameni fără semnificaţie şi fără niciun reper pentru coerenţa vieţii. Cea mai mare victimă a răului rezultat de aici este sinele uman. Sfârşim prin a nu mai şti cine suntem, ca oameni“, este concluzia lui Ravi Zacharias la finalul primei părţi a cărţii.
A doua parte a cărţii se numeşte Vocile trecutului şi ne arată că este important să luăm seama la experienţa înaintaşilor noştri pentru a învăţa din greşelile lor, dar şi la faptul că „fiecare generaţie trebuie să-şi câştige propria victorie [asupra răului]“.
„Din nefericire, pierderea interesului faţă de istorie face dificilă discutarea prezentului, deoarece cunoaşterea trecutului este obligatorie dacă dorim să salvăm viitorul.“
Ajungem astfel la a treia parte a cărţii Izbăveşte-ne de rău de Ravi Zacharias. Aceasta se numeşte Chipul viitorului şi ne prezintă soluţiile pe care ni le propune autorul pentru a scăpa de rău.
„Numai dacă Îl înţelegem pe Autorul vieţii putem să ne agăţăm de bine şi să fim izbăviţi de rău“, spune el. „Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă să ne judecăm împreună cu El pentru ca răul din noi să ne tulbure mai mult decât răul din jurul nostru.“
El ne arată că stârpirea răului din societate este responsabilitatea fiecărui individ în parte: „Prin urmare, punctul de plecare îl reprezintă viaţa personală. Sufletul unei naţiuni se schimbă persoană cu persoană.“ „Viaţa celui care îl urmează pe Cristos trebuie să comunice clar adevărul şi nu să reflecte capitularea în faţa relativismului acestui veac, în numele pluralismului.“
„Revoluţia culturală care s-a născut în minţile elitelor educate a demonstrat că creierul poate fi hrănit din belşug în timp ce sufletul rămâne flămând şi că oamenii sunt mai mult decât nişte idei. Vechiul adagiu este încă valabil: lumea a fost făcută pentru trup, trupul pentru suflet şi sufletul pentru Dumnezeu. Când realizăm acest lucru şi când sufletul este restaurat în mijlocul unei culturi desfigurate, găsim cea mai mare comoară dintre toate – şi ea este mai aproape de noi decât credem“, spune Ravi Zacharias în concluzia cărţii.
Mărturisesc că aceasta a fost prima carte scrisă de Ravi Zacharias pe care am citit-o şi deşi este plină de argumente foarte bune şi de ilustraţii grăitoare, nu pot să nu admit că nu a fost o lectură uşoară. Cred că este foarte potrivită pentru cititorii foarte branşaţi la noutăţile şi realităţile socio-politice şi culturale din întreaga lume, care sunt şi credincioşi, dar şi mai bună tocmai pentru cineva care nu este credincios, dar se încadrează în aceeaşi descriere şi este cel puţin onest.
În orice caz, ea este o carte care te ajută să înţelegi foarte bine câteva dintre mecanismele de gândire ale societăţii în care trăim şi ne poate face să nu mai fim atât de speriaţi în faţa celor care le susţin sau să fim conştienţi de pericolele lor, arătându-ne erorile acestor moduri de gândire şi felul în care pot fi combătute.
Pentru mai multe informaţii despre Ravi Zacharias, proiectele sale, cărţile lui şi alte resurse, vizitaţi pagina oficială a organizaţiei sale, rzim.org.