Un strop de viață #272


Rugăciunea stăruitoare mă schimbă în sensul că mă ajută să văd lumea, şi viaţa mea, prin ochii lui Dumnezeu. Pe măsură ce relaţia progresează, înţeleg tot mai bine că Dumnezeu are o imagine mai clară a nevoilor mele decât am eu.

Aidoma unui copil care încetează să-şi mai bată la cap părintele, am descoperit uneori că primesc un răspuns la cererile mele insistente doar după ce am învăţat să mă descurc fără lucrurile cerute. Răspunsul vine atunci ca o surpriză, ca un dar neaşteptat al harului. Caut darul, şi Îl găsesc, în schimb, pe Dătător, iar în cele din urmă mă aleg şi cu darul pe care renunţasem să-l mai caut.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #268


În propriile mele frustrări legate de rugăciune, mă concentram la faptul că Dumnezeu nu intervenea. De ce nu face Dumnezeu ce-I cer? Perspectiva mi s-a schimbat odată cu înţelegerea rugăciunii ca parteneriat, ca întrepătrundere a umanului cu divinul astfel încât să se realizeze lucrarea lui Dumnezeu pe pământ.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #258


Pe lângă disproporţia dintre noi, relaţionarea cu Dumnezeu ne mai pune în faţă o provocare: invizibilitatea. Întâlnirile cu Dumnezeu pot fi marcate de extaz şi bucurie, sau de distanţare şi tăcere; dar, cu siguranţă, întotdeauna vor fi marcate de mister. Pentru a ajunge la o împăcare cu acest caracter imprevizibil, îmi spun mereu că orice relaţie de prietenie are părţile ei enigmatice, că toate relaţiile dezvăluie, iar alteori, dimpotrivă, ascund ceva.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?