Astăzi vom descoperi viața starețului Tadei (1914 – 2003), care a înfruntat atât comunismul, cât și nazismul, suferind în mai multe închisori, având probleme grave de sănătate, dar a cărui înțelepciune a reușit, după căderea comunismului, să strângă mulțimi de oameni însetați după Dumnezeu.
Tomislav Ștrbulovici s-a născut prematur pe 19 octombrie 1914. Părinții săi erau țărani din Vitovnița, un sat românesc din partea răsăriteană a Serbiei. Copilăria, pentru micul Tomislav, în anii războiului și după război, a fost tristă în săraca familie de țărani. A rămas de timpuriu fără mamă, iar tatăl s-a recăsătorit de două ori, fapt care i-a produs multă amărăciune firavului Tomislav. Nici prin statură, nici prin sănătate și nici prin caracter nu se asemuia celorlalți copii din sat, viețuind într-o lume a gândurilor sale, fiind certat, batjocorit și luat în zeflemea.
Dumnezeu a început să-i descopere încă din copilărie taina gândului, a adunării gândurilor și a luptei împotriva împrăștierii gândurilor. De asemenea, de mic și-a dorit să se dedice cu totul Domnului. „Din copilărie am văzut că există slujire – părinții slujesc copiilor, copiii slujesc părinților – și atunci mi-a venit gândul: dacă fiecare slujește cuiva, eu lui Dumnezeu vreau să-I slujesc, căci El este mai presus de toți.”
