Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița


Astăzi vom descoperi viața starețului Tadei (1914 – 2003), care a înfruntat atât comunismul, cât și nazismul, suferind în mai multe închisori, având probleme grave de sănătate, dar a cărui înțelepciune a reușit, după căderea comunismului, să strângă mulțimi de oameni însetați după Dumnezeu.


Tomislav Ștrbulovici s-a născut prematur pe 19 octombrie 1914. Părinții săi erau țărani din Vitovnița, un sat românesc din partea răsăriteană a Serbiei. Copilăria, pentru micul Tomislav, în anii războiului și după război, a fost tristă în săraca familie de țărani. A rămas de timpuriu fără mamă, iar tatăl s-a recăsătorit de două ori, fapt care i-a produs multă amărăciune firavului Tomislav. Nici prin statură, nici prin sănătate și nici prin caracter nu se asemuia celorlalți copii din sat, viețuind într-o lume a gândurilor sale, fiind certat, batjocorit și luat în zeflemea.
Dumnezeu a început să-i descopere încă din copilărie taina gândului, a adunării gândurilor și a luptei împotriva împrăștierii gândurilor. De asemenea, de mic și-a dorit să se dedice cu totul Domnului. „Din copilărie am văzut că există slujire – părinții slujesc copiilor, copiii slujesc părinților – și atunci mi-a venit gândul: dacă fiecare slujește cuiva, eu lui Dumnezeu vreau să-I slujesc, căci El este mai presus de toți.”

Continuă lectura „Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița”

Părinți duhovnicești contemporani – Gavriil Georgianul


Astăzi vom descoperi povestea unui părinte duhovnicesc dintr-o țară dragă sufletului meu, pe care am avut ocazia să o vizitez de curând, care a fost mărturisitor al lui Hristos în moduri inedite, în perioada întunecată a stăpânirii sovietice.

Goderdzi Vasilevici Urghebadze (1926-1995) s-a născut în Tbilisi, Georgia. Tatăl său era o persoană publică, însă a fost ucis când micuțul Goderdzi avea doar doi ani.
În copilărie, Vasiko – cum era alintat – era tăcut și își petrecea timpul construind bisericuțe din chibrituri.
Auzind despre „răstignirea Domnului”, a încercat să afle ce însemna aceasta, dar nimeni n-a putut să-i explice. Doar un paznic al unei biserici închise l-a sfătuit să citească Evanghelia. Vasiko a strâns bănuț cu bănuț, restul de la cumpărăturile pe care le făcea când îl trimitea mama lui, și a reușit în final să cumpere o Biblie. Și-a făcut chiar o chilie în grădina casei părintești, încercând să trăiască o viață ascetică. Mai târziu, a transformat chilia într-o mică bisericuță pe care autoritățile comuniste au dărâmat-o în mai multe rânduri. Văzând cât de preocupat este de acest subiect, mama lui nu l-a lăsat să citească și i-a aruncat cartea. Regimul aspru, vremurile cumplite și întunecate, moartea învăluită în mister a tatălui și atmosfera tensionată din întreaga țară îndreptățeau teama mamei de a-și pierde singurul fiu din cauza preocupărilor sale, stăruind ca băiatul să aibă o viață obișnuită.
Vasiko a plecat de-acasă la vârsta de 12 ani, petrecând perioade scurte la mănăstirile Samtavro, Svetishoveli, Shiomgvime (ilustrate în pozele de mai jos, făcute de mine într-o călătorie în Georgia, în anul 2023) și Betania.

Continuă lectura „Părinți duhovnicești contemporani – Gavriil Georgianul”