Luther credea că o biserică cu adevărat biblică ar fi una în care fiecare credincios participă în mod activ la fiecare parte a serviciului, incluzând cântarea, celebrând incredibila veste bună împreună: Fie ca Dumnezeu să vorbească direct oamenilor Lui prin Scripturi și fie ca oamenii Lui să răspundă cu cântări de laudă cu mulțumire. Mulți dintre opozanții lui Luther s-au temut de imnurile sale mai mult decât de el. Cântarea a stat în miezul Reformei; într-adevăr, atât de mare a fost convingerea omului care în anumite privințe i-a fost predecesor lui Luther, boemianul Jan Huss, că a fost martirizat pentru propovăduirea „ereziei cântării în comun” (printre altele).
Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării – Keith și Kristyn Getty
