O planificare atentă este parte a ceea ce face o persoană înţeleaptă şi productivă. A nu planifica este considerat prostesc şi periculos. Acest lucru este adevărat chiar dacă nu ştim ce ne va aduce viitorul. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9)
Faptul că Dumnezeu este în control în ce priveşte viitorul nu înseamnă că nu trebuie să planificăm. Înseamnă că ar trebui să ne încredinţăm lucrările în mâna Domnului şi să ne încredem că El le duce la îndeplinire conform scopurilor sale iubitoare.
Vom lua doar un exemplu din modul de planificare al lui Pavel, din ceea ce găsim în Faptele Apostolilor şi în epistolele sale.
Romani 15:20-28
„Şi am căutat (am planificat) să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce nu auziseră de El, Îl vor cunoaşte”.Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii,care sunt în Ierusalim. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.”
Aici găsim un exemplu tipic despre modul cum şi-a dus Pavel la capăt misiunea. Putem învăţa de la el că planificarea este esenţială pentru o lucrare productivă. Şi mă refer la lucrarea ta proprie precum şi la lucrările mai complexe ale bisericii. Pavel a fost cel mai mare plantator de biserici care a trăit vreodată. A realizat pentru răspândirea domniei lui Hristos mai mult decât orice om care a trăit vreodată. Aşa că eu cred că facem bine dacă luăm în serios metoda sa de lucru. O parte a metodei sale era planificarea.
Avea o linie directoare generală: vroia să predice acolo unde nu a mai predicat nimeni niciodată. Apoi a dezvoltat un plan specific pe această linie: va duce darul la Ierusalim; apoi va merge la Roma să construiască o bază în vest, de unde va porni înspre Spania.
Ceea ce face aceasta să fie de foarte însemnătate este acela că planul nu a putut fi adus la îndeplinire. A fost arestat în Ierusalim. A mers la Roma ca prizonier şi probabil nu a mai ajuns niciodată în Spania. Este la fel cum am văzut în Proverbe. Dumnezeu este acela care clădeşte viitorul. Dar noi totuşi ne facem planuri.Dumnezeu foloseşte planurile noastre chiar dacă le respinge.
De exemplu, dacă Pavel nu ar fi planificat să folosească Roma ca bază a operaţiunilor pentru a călători în Spania, probabil nu ar fi scris niciodată cea mai mare epistolă pe care o cunoaştem – epistola după Romani.
Planurile sunt cruciale în viaţa creştină şi în lucrarea creştină – chiar şi atunci când Dumnezeu respinge planurile noastre.
John Piper, A New Year’s Plea: Plan!
CARTEA E O VIAȚĂ 