Așa cum am promis, revin cu un articol dedicat cărții La revedere, tabără dragă! – O poveste cu pionieri de Adina Popescu, un fel de continuare a volumului Vine vacanța cu trenul din Franța.
Inspirându-se din propria sa experiență, autorea recreează în acest volum atmosfera din vara anului 1988 din tabăra de pionieri de la Crevedia, Județul Agricol Ilfov, „un loc prăfos și pârjolit de soare, faimos doar pentru faptul că aici exista o fermă de pui”.
Adinei nu îi plac taberele, dar atunci când i se oferă ocazia de a reprezenta școala la Forumul pionierilor de la Crevedia, nu stă prea mult pe gânduri și își face bagajele. Odată ajunsă la fața locului, într-un complex construit la repezeală și care e pe alocuri neterminat, dar în care există inclusiv o librărie, Adina va avea parte de tot felul de experiențe specifice vieții de pionier (și taberist), dar și etapei de vârstă aflate la granița dintre copilărie și adolescență.
Vara în București miroase ca nicăieri în altă parte – la început, în iunie, se simte mirosul asfaltului încins, al trotuarelor răcorite seara cu furtunul de apă, put gurile de canal de unde se revarsă un șuvoi de gândaci, miros pubelele de gunoi care dau pe dinafară, miroase praful de var de la blocurile care se construiesc, miros florile de tei, de parcă ne-am fi scufundat cu toții într-o ceașcă imensă de ceai, apoi, mai delicat, cele de salcâm și de mâna-Maicii-Domnului. Iar în august, Bucureștiul ajunge treptat să nu mai miroasă a nimic, e pur și simplu un oraș pustiu, devastat de arșiță.
(Nu s-au schimbat prea multe de-atunci, de altfel!)
Vara la Crevedia nu e cu mult diferită, ba chiar uneori miroase mai rău din cauza unei duhori de ceva ars… porci pârliți? cadavre arse? Misterul va plana până la sfârșit, dar Adina e convinsă că există la Crevedia un criminal în serie care își arde victimele pe câmp. Și care mai dă târcoale și pe la baia fetelor.
Însă cu un adevărat spirit pionieresc, ea consemnează în jurnalul de tabără: Nimic nu va sta în calea noastră, a pionierilor, nici măcar acel individ dubios despre care se tot zvonește în tabără că ar fi un criminal în serie din Crevedia care arde pe câmp cadavrele victimelor ucise. Însă dacă îi vom da de urmă, la dușuri sau la cantină, îl vom preda negreșit tovarășilor milițieni, căci aceasta e misiunea noastră, a pionierilor, să-i prindem pe nelegiuiți și pe infractori, exact ca în filmul BD la munte și la mare (doar că din păcate n-avem câine!).
Până una alta, însă, iată care era programul zilnic al taberei:
6:30 – deșteptarea cu goarnă, exerciții de înviorare.
8:00 – prezentarea la careu, intonarea imnului Republicii Socialiste România și a cântecului forumiștilor
8:30 – micul-dejun (cu participare prin rotație la curățenie, spălat vase, ajutor la bucătărie)
9:30 – cadran politic, educație politică și socialistă, lecturi și dezbateri
14:oo – masa de prânz
15-17 – activități de voie
17:00 – muncă patriotică în folosul taberei
19:oo – prezentarea la careu, raportul de activitate al zilei
20:00 – cina
21:oo – stingerea
La acestea se adaugă și competiții sportive, vizite de lucru, sărbătorirea la 23 august a Zilei Naționale a Republicii Socialiste România, o expediție pionierească în pădurea Băneasa, muncă patriotică, un schimb de experiență cu forumiștii argeșeni, concursul „Pana de aur” pentru cel mai bun cronicar al taberei (pe care Adina speră să-l câștige) și spectacolul omagial Toți copiii lumii doresc pacea, urmat de foc de tabără la finalul taberei.
M-am lămurit destul de repede că cel mai frumos loc din tabăra noastră este librăria. […] În librăria de la forumul pionieresc se găsesc tot felul de lucruri pe care nu le poți cumpăra din alte librării, unele aduse din străinătate, așa că e de înțeles de ce trebuie să stai la coadă.
Totuși, nu găsești păpuși Barbie (ceea ce mi-aș fi dorit nespus!) și nici jucării LEGO, cum sunt cele din revista germană Neckermann. Când intri în librărie, miroase a plastic nou-nouț și e o explozie de culori, nu ca în magazinele de pe Calea Moșilor, unde toate obiectele par prăfuite, învăluite într-o lumină veșnic cenușie.
De aici Adina își cumpără din banii de buzunar cartea Întoarcere pe Planeta Albastră, o antologie de povestiri science-fiction, apărută la Editura Politică, recomandată de librăreasă.
Se uită cu jind la Trusa micului astronom, din care îți poți confecționa un microscop, un dispozitiv pentru diapozitive, un binoclu și o lunetă cu care te poți uita la stele, dar aceasta este prea scumpă, costă 300 de lei.
Pentru că oricum am pierdut masa de prânz – unde ceilalți au mâncat ciorbă de fasole și varză călită, după care colega noastră, Gheorghiță Adriana, s-a pârțâit toată noaptea până când ne-a împuțit camera, însă nici nu puteam deschide larg geamul, pentru că intrau hoardele de țânțari – am plecat la bancă și am citit.
Când nu își petrece timpul în activitățile taberei sau cu noua sa prietenă și colegă de cameră, Staicu Mădălina (care face dansuri populare și a participat chiar și la Cântarea României), Adina încearcă să se apropie de Mateescu Cosmin, copilul de aur al pionierilor, care i-a oferit flori lui Nicolae Ceaușescu însuși și a apărut la TV. Fascinată de acest lucru, Adina îl întreabă cum sunt în realitate soții Ceaușescu, pe care ea tânjește foarte mult să-i întâlnească. Răspunsul său neașteptat o bulversează, dar nu îi zdruncină devotamentul.
Cum adică să fie tovarășul Nicolae Ceaușescu la fel de bătrân ca bunică-su care era c-un picior în groapă? Și tovarășa Elena Ceaușescu să-i zică unui pionier fruntaș care îi dă flori și-și aduce prinosul de recunoștință „să trăiești și să crești mare”? Ca ultima mamaie de la țară… e imposibil!
Cea mai mare bucurie a taberei însă este momentul în care li se aduc într-o zi sticle de Pepsi-Cola și înghețate Polar! Dacă ați citit Vine vacanța cu trenul din Franța, știți că Adina este mare fan Pepsi, așa că nu se putea să nu existe și în această carte un capitol dedicat acestei băuturi și semnificației sale.
Abia atunci când bei o sticlă de Pepsi-Cola simți un soi de fericire neașteptată și stranie care te transportă undeva departe, în țările copiilor fără copilărie care toată ziua spală parbrize, cară în spinare lăzi cu fructe sau mai știu eu ce, doar ca să câștige bani și să-și cumpere o sticlă de Pepsi-Cola. Sincer, și eu aș face asta. Aș face orice pentru o sticlă de Pepsi-Cola (doar să fie rece, de la frigider și nefâsâită)!
Atât de mare este pasiunea sa pentru Pepsi, încât atunci când un pionier din Județul Agricol Ilfov îi oferă sticla sa neterminată, împreună cu prietenia lui, aceasta le primește pe amândouă fără să stea pe gânduri.
Abia a doua zi, după ce îi mărturisește Mădălinei care îi spune pe un ton înțelept că nu îți dai prietenia pe o sticlă de Pepsi, Adina începe să regrete decizia pripită. Mai ales după discoteca la care nu ea, ci Mădălina dansează cu Mateescu Cosmin.
Nu numai că nu mă invitase la dans Mateescu Cosmin, dar mă alesesem și cu un iubit de la țară, exact asta îmi lipsea! […] Poate mă invită să mergem împreună să dăm cu sapa. Sau, mai rău, mă duce să mulgem vaca. Simt că mă trec transpirații reci.
Mai departe, Adina va avea parte și de alte decepții, nu doar în domeniul amoros, ajungând să-și pună la îndoială propriile convingeri.
Încercând să elucideze misterul „criminalului de la Crevedia”, Adina o întreabă pe tovarășa Flori de la bucătărie, care e din partea locului, dacă știe ceva. Răspunsul ei o va surprinde:
„Cremenal e ăla de ne conduce!” mai zice tovarășa Flori și râde, apoi tonul ei devine cât se poate de serios. „Dar să nu mă spui la tovarășii ăștia de la voi din tabără că am zis așa ceva… sau poți să le zici, ce să-mi facă? Mă închide. Și dacă mă închide, ce? Altă găină în altă poiată.”
Eu nu mai înțeleg ce ar trebui să fac – pe cine să iubesc, pe cine să urăsc, cine e bun și cine e rău, unde e adevărul.
Vă las pe voi să descoperiți concluziile sale în urma taberei, cum s-a soluționat cazul „criminalului în serie de la Crevedia” și dacă a câștigat concursul „Pana de aur”.
Eu am rămas cu una dintre concluziile sale în urma expediției de orientare turistică în alergare din pădurea Băneasa:
M-am lămurit că într-o expediție nu trebuie să pleci neapărat înverșunat ca să descoperi ceva extraordinar, poți merge și ca într-o plimbare, să te bucuri de natură și dacă și descoperi ceva, vreo insulă misterioasă sau vreo comoară – ceea ce nu era cazul la noi, e bafta ta!
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 