Seria „ÎNTREBĂRI MARI” de Chris Morphew

Astăzi vă aduc în atenție o serie de cărți pentru adolescenți și tineri care cred că merită să fie cunoscute și citite de către cât mai mulți dintre ei, dar care sunt suficient de captivante încât să fie parcurse cu interes și de către adulții din viața lor.

Este vorba despre Seria ÎNTREBĂRI MARI de Chris Morphew ce cuprinde 6 cărți adresate adolescenților și tinerilor, care răspund întrebărilor despre importanța vieții, despre rolul nostru pe acest pământ și despre viața veșnică, într-o manieră atrăgătoare, într-un limbaj accesibil și, în același timp, înrădăcinat în Scriptură.

Cărțile sunt menite să îi ajute pe tineri să priceapă cine sunt ei și cine este Dumnezeu, să le stârnească dorința de a cunoaște mai multe despre raportul dintre Dumnezeu și oameni și să le încurajeze credința și încrederea în El. Aceste cărți de apologetică sunt minunate pentru adolescenții sau tinerii care nu au crescut în biserică și sunt la fel de potrivite pentru cei credincioși, care doresc să învețe cum să-și apere crezul creștin.

Iată care sunt titlurile și temele acestor 6 cărți:

De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele?

Ce se întâmplă când murim?

Cum putem ști dacă creștinismul este adevărat?

Cine sunt eu și de ce contez?

Cum pot ști sigur ce este bine și ce este rău?

Cum să mă simt mai aproape de Dumnezeu?

Unul dintre cei care recomandă această serie, Champ Thorton, îl numește pe Chris Morphew un fel de Tim Keller pentru adolescenți și cred că are dreptate, mai ales că el însuși recunoaște că a preluat de la el multe argumente și interpretări. Eu am fost surprinsă foarte plăcut de această serie și mi-au plăcut în mod deosebit volumele De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele? și Ce se întâmplă când murim?, care au fost și primele pe care le-am citit.

O să le iau în ordinea apariției lor și o să vă prezint câteva idei din cele care mi-au plăcut cel mai mult, pentru a vă face o idee despre stilul și argumentația autorului, îndemnându-vă însă să citiți toată seria.

De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele? este probabil una dintre cele mai grele întrebări și una care se află în gândurile tuturor constant în ultimii ani, în care s-au întâmplat lucruri rele unul după altul, atât la nivel global, cât și la nivel individual.

Chris Morphew face o observație care, chiar dacă poate nu e în măsură să ne aline, cu siguranță ne pune pe gânduri: Dacă Dumnezeu este suficient de mare încât să poată fi învinuit pentru suferința noastră, El trebuie să fie suficient de mare încât să aibă motive însemnate de a lăsa suferința noastră să continue, motive pe care pur și simplu nu le înțelegem încă.

Însă când pare că viața se destramă, strigătul inimilor noastre este ceva mai amplu, mai profund și mult mai personal: Dumnezeule, cum ai putut să lași asta să se întâmple? Nu-Ți pasă?

„Bineînțeles că lumea este înspăimântătoare și haotică”, spun ateii. „A fost mereu așa. Suntem aici doar întâmplător! Ce altceva te-ai aștepta?”

Însă tocmai revolta noastră în fața suferinței indică altceva. Iar pe prima pagină a Bibliei găsim Duhul lui Dumnezeu plutind deasupra apelor – planând pașnic deasupra întunericului și pustiului dinaintea creației, pregătindu-Se să o aducă în existență. Dumnezeu este Cel care aduce lumina în mijlocul întunericului. Dumnezeu este Cel care aduce ordine în haos. Dumnezeu este Cel care aduce pace în locul fricii.

Biblia rezumă relatarea despre creație astfel: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.”

Așadar, primul lucru pe care trebuie să-l știm despre toată durerea și suferința din lume este că nu a fost mereu așa. Boala, suferința și moartea nu sunt părți naturale, normale ale vieții umane. Sunt niște intruși în lumea bună a lui Dumnezeu.

Primii oameni aleg să-L ignore și să-L respingă pe Dumnezeu. Aleg o viață separată de Dumnezeu – și Dumnezeu le oferă consecințele alegerii lor. Îi alungă din grădină, departe de copacul vieții (v.22-23), departe de libertatea desăvârșită și fericirea care pot fi găsite doar în El. Dumnezeu le spune că de acum înainte viețile lor nu vor mai fi „foarte bune”, așa cum erau la început – vor fi amestecate cu durere și frângere.

Vestea bună este că Dumnezeu ne-a oferit ceva mult mai util decât un motiv sau o explicație sau un argument în privința suferinței. Răspunsul cel mai bun și cel mai folositor al lui Dumnezeu la toate întrebările noastre despre suferință nu este un motiv sau un argument. Este o persoană. Este Însuși Dumnezeu, aici pe pământ întrupat în Isus. Și asta cântărește mai mult decât un argument, în plus, este și mult mai bun, scrie Chris Morphew.

În Isus, Îl găsim pe Dumnezeu chiar aici cu noi în mijlocul durerii și suferinței noastre, înarmat cu iubirea și puterea de a reface viețile noastre frânte.

Când a potolit furtuna, Isus nu Se dădea în spectacol. El transmitea limpede cine era: Știi Dumnezeul care se plimba deasupra apelor înainte ca lumea să fie făcută? Dumnezeul care a vorbit și a adus lumina în întuneric și ordine în haos? Același Dumnezeu este încă aici. El este încă cu voi. Și Eu sunt El.

Poate fi atât de ușor să credem că suferința și moartea sunt realități permanente, neschimbătoare în lumea noastră – că așa stau lucrurile pur și simplu. Dar Isus insistă că lucrurile nu au fost întotdeauna așa și nu vor fi întotdeauna așa.

Isus a venit o dată să moară în locul nostru și să croiască un drum pentru ca noi să ne întoarcem la Dumnezeu, iar El Se va întoarce să restaureze lucrurile și să facă din lumea noastră din nou un cămin desăvârșit. Aceasta este promisiunea învierii. Către asta se îndreaptă întregul univers.

Așadar, astăzi, aici și acum, chiar și atunci când lucrurile par complet oribile și scapă de sub control, ne putem încuraja. Putem fi îndrăzneți. Putem găsi pace și chiar bucurie – nu pentru că suferința noastră este mai puțin groaznică, ci pentru că știm că nu este întreaga poveste.

Înțelegerea acestei imagini de ansamblu nu înlătură toată suferința noastră, dar are puterea de a transforma complet modul în care o traversăm.

Isus te-a iubit suficient de mult încât să moară pentru tine. Oricare ar fi motivul suferinței noastre, putem privi către cruce și să fim siguri că nu este din cauza faptului că Dumnezeu nu ne iubește.

Și El a fost suficient de puternic încât să învingă moartea însăși. Oricare ar fi motivul suferinței noastre, putem privi către mormântul gol și să fim siguri că nu este din cauza faptului că Dumnezeu nu este destul de puternic să ne ajute, încheie Chris Morphew cartea De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple lucruri rele?.

Următoarea carte din această serie, în legătură destul de strânsă cu primul subiect este Ce se întâmplă când murim? Pornind din nou de la relatarea despre creație din Geneza, autorul remarcă faptul că Biblia spune că înainte să fii orice altceva, ești creat în mod minunat, iubit mult și menit să trăiești pe veci chiar aici pe pământ.

Dumnezeu iubește pământul. El l-a creat pentru a fi căminul nostru perfect și a spus că este foarte bun. Dumnezeu, de asemenea, iubește ființele umane. El ne-a creat ca să trăim veșnic în trupuri reale, fizice, chiar aici pe pământ. Pământul nu este temporar, este permanent. Aici ne e locul – nu doar acum, ci pe veci.

Pământul nu este un proiect la care Dumnezeu a renunțat sau un test ciudat pe care ți-l dă ca să vadă unde ți-e, de fapt, locul. Dumnezeu a făcut această lume. O iubește și este într-o misiune de salvare a acestei lumi. Da, am stricat de tot prietenia cu Dumnezeu. Da, lumea este destrămată. Dar Dumnezeu a promis să ne vină în ajutor.

Și, după cum vom vedea, acest plan de salvare nu înseamnă că vom fi duși pentru a ne petrece veșnicia în altă parte, înseamnă repararea a ceea ce s-a stricat între oameni și Dumnezeu și transformarea acestei lumi în așa fel încât ea să fie din nou căminul nostru perfect.

Acum mii de ani, când acei scriitori antici ai Bibliei au căutat o imagine care să îi ajute să descrie cât de total de neatins este Dumnezeu, au ales un loc care era complet de neatins pentru ei: cerul. Dar acest termen a ajuns să fie folosit cu sensul de destinație veșnică. Așadar ce este cerul? Cerul înseamnă să fii cu Dumnezeu. Înseamnă mai puțin unde și mai mult cine, arată Chris Morphew.

Oamenii s-au despărțit de Dumnezeu, iar legătura perfectă dintre Dumnezeu și oamenii lui – dintre ceruri și pământ – a fost destrămată. Dumnezeu încă este peste tot și încă este Rege. Dar oamenii nu mai sunt „cu El” ca prieteni ai Lui.

Dumnezeu este într-o misiune de a reuni poporul Lui cu Sine – nu evacuându-ne pe toți de pe pământ și ducându-ne în ceruri, ci aducând înapoi cerul în relație perfectă cu pământul – aducând puterea cerului de a vindeca lumea noastră destrămată. Nu trebuie să mergem în ceruri, fiindcă cerul vine la noi.

„Împărăția lui Dumnezeu” a fost modul lui Isus de a descrie cerurile și pământul reunite. Isus a petrecut mult timp învățându-i pe oameni despre cum arată viața în Împărăția lui Dumnezeu – și nu a vorbit nici măcar o dată despre oamenii lui Dumnezeu care plutesc pe nori. În schimb, Isus a vorbit despre înviere – revenirea la viață a celor morți. De fapt, Isus a vorbit despre o zi când toți oamenii din toate vremurile vor învia din morți. Isus a promis că Se va întoarce într-o bună zi pentru a reuni cerul cu pământul și pentru a reface din lumea aceasta căminul nostru perfect.

Desigur, nu putem vorbi despre cer, fără a vorbi și despre iad. Chris Morphew face niște observații lămuritoare, pornind de la etimologia cuvântului „gheena” folosit de Isus pentru a se referi la ceea ce am ajuns să numim „iad”. Dincolo de zidurile cetății era gheena, adică valea Hinom. Cu câteva secole înainte, în această vale, niște regi răi își ardeau de vii copiii ca jertfe în cinstea unor zei falși. De atunci, gheena devenise groapa de gunoi și de canalizare a Ierusalimului. Pentru a distruge gunoiul, ardea un foc neîncetat, iar locul mișuna de viermi și larve.

Așadar, dacă erai în interiorul cetății, în Ierusalim, erai într-un loc al vieții, păcii, bucuriei și prieteniei cu Dumnezeu – dar dacă te aflai în afara orașului, în gheenă, erai departe de toate acestea.

Scopul cu care Isus a folosit imaginea intensă a gropii de gunoi a fost ca să ne ajute să vedem că despărțirea de dragostea lui Dumnezeu – să ajungi în afara vieții și a bucuriei Împărăției lui Dumnezeu – este atât de tragică și de cumplită, încât literalmente nu ți se poate întâmpla nimic mai rău de atât.

Isus nu a vorbit despre iad pentru a ne amenința sau a ne speria. Isus a vorbit despre iad pentru a ne avertiza cât de pierduți suntem – pentru a ne arăta de la ce a venit El să ne salveze. Isus a venit să-și dea viața pentru noi. A venit să ne propună un schimb de vieți: viața Lui pentru viața noastră. Pe cruce, Isus a îndurat, pur și simplu, iadul pentru noi. Datorită lui Isus, tu poți să treci direct din moarte la viață.

Unde este Isus acum? În cer. Așa că da, Biblia chiar vorbește despre oameni care merg în cer când mor – dar asta nu înseamnă că plutesc pe un nor. Înseamnă că se odihnesc cu Isus în pace, bucurie și siguranță totală până când El va reveni pe pământ. Așa că e un loc bun. Dar va fi și mai bine. Fiindcă, nu uita, cerul nu este ultima oprire pentru prietenii lui Isus! El va învia fiecare ființă umană din istorie și toți cei care și-au pus încrederea în Isus vor fi invitați în Împărăția lui Dumnezeu, chiar aici pe pământ.

Când Biblia spune „ca să întâmpine pe Domnul în văzduh”, cuvântul „a întâmpina” se folosea pentru a-i descrie pe locuitorii unei cetăți care ies pentru a se întâlni cu un oaspete de onoare și a-l invita în cetate.

Așa că Biblia nu spune că Isus ne va teleporta pe toți pe nori atunci când Se va reîntoarce. Spune opusul: că, atunci când Isus „va coborî”, toți oamenii Lui se vor întâlni pentru a-L întâmpina cu bucurie înapoi pe pământ.

Când Ioan folosește acea imagine poetică a noului Ierusalim care vine pe pământ, el vorbește despre Dumnezeu care pune împreună casa Lui cu casa noastră. Acestea sunt cerul și pământul care se reunesc odată pentru totdeauna!

Însă ne putem întreba, așa cum spune și titlul următoarei cărți din seria ÎNTREBĂRI MARI de Chris Morphew, Cum putem ști dacă creștinismul este adevărat? În Biblie a avea credință înseamnă a fi convins pe baza dovezilor. Astfel, când Biblia vorbește despre a ne pune încrederea în Isus, nu spune să credem în El fără să avem dovezi, ci spune să avem credință în El datorită dovezilor.

Încă de la început, primii ucenici ai lui Isus au susținut că El a înviat cu adevărat din morți și li S-a arătat.

Dacă învierea este adevărată, ar trebui să transforme întreaga noastră viață. Dacă Isus a înviat cu adevărat, atunci El este singurul nostru Dumnezeu și Rege și toți ar trebui să-L urmeze. Ceea ce înseamnă să-I predăm controlul vieții noastre și să-L lăsăm pe Isus să fie Cel care conduce.

Următoarea carte din Seria ÎNTREBĂRI MARI de Chris Morphew continuă în mod firesc discuția cu întrebarea Cum să mă simt mai aproape de Dumnezeu?Odată ce am acceptat că învierea este adevărată, cum „să-L las pe Isus să fie Cel care conduce”?

Chris Morphew ne invită să facem un experiment: Mai degrabă decât doar să înveți despre promisiunile lui Isus, încearcă să petreci o perioadă trăind de parcă acele promisiuni chiar ar fi adevărate. Mai degrabă decât doar să aduni informații despre Isus, încearcă să-ți petreci timpul construind o prietenie cu Isus, încercând să-I fii ucenic.

Dallas Willard definește conceptul de „ucenic” astfel – un om care a găsit lucrul pe care și-l dorește cel mai mult în viață și care a venit la fața locului să fie instruit. Cu alte cuvinte, cu cât Îi oferi lui Isus mai multă atenție și Îi dedici mai mult timp, cu atât te vei simți mai aproape de El și cu atât mai mult vei putea trăi puterea Lui care transformă.

Dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să învățăm cum să ne liniștim într-atât încât să ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Ne luptăm cu agitația învățând să ne reculegem. Ne luptăm cu lucrurile care ne distrag învățând să ne îndreptăm atenția în mod conștient asupra lui Dumnezeu. Ne apropiem de Dumnezeu făcând loc în mod intenționat în viețile (și mințile) noastre agitate în care să exersăm în mod regulat obiceiuri pe care le observăm la Isus – obiceiuri menite să ne ajute să ne fixăm atenția asupra Lui și să realizăm că „Domnul este în locul acesta, și eu nu știam!”.

Scopul uceniciei noastre este să devenim asemenea lui Isus. Să lăsăm dragostea, bucuria și pacea Lui să ne transforme întreaga viață – fiecare clipă. Să-L lăsăm pe Duhul lui Dumnezeu să ne ajute să creștem și să devenim oamenii care suntem meniți să fim. De aceea, ne schimbăm obiceiurile ca, prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, acele obiceiuri să ajungă să ne schimbe pe noi.

Seria ÎNTREBĂRI MARI mai include și titlurile: Cine sunt eu și de ce contez? și Cum pot ști sigur ce este bine și ce este rău? Închei prezentarea acestei serii cu două ultime gânduri din aceste două cărți.

Primul dintre ele este gândul final al autorului din volumul Cine sunt eu și de ce contez?, care constituie însă o concluzie bună pentru întreaga serie:

Rugăciunea mea pentru tine este să Îi permiți lui Isus să te învețe „ritmurile neimpuse ale harului” – ca să poți să te încrezi în El să îți arate cine ești cu adevărat și să te conducă către viața abundentă pentru care te-a creat.

Iar al doilea este concluzia cărții Cum pot ști sigur ce este bine și ce este rău?, dar și concluzia întregii serii scrise de Chris Morphew: Invitația lui Isus este să-L urmăm înspre cea mai bună viață, de aici și acum, de astăzi – să continuăm să-L cunoaștem, să continuăm să ne modelăm viața cât mai bine posibil după viața Lui perfectă și să continuăm să avem încredere că Duhul lui Dumnezeu lucrează în noi, clipă de clipă, pentru a ne transforma inima.

Cred că această serie nu este potrivită doar pentru adolescenți și tineri. Eu, personal, am apreciat faptul că, deși autorul este obișnuit să lucreze cu copiii, fiind chiar profesor la o școală, el nu a folosit un limbaj copilăros, plin de glume sau de anecdote, ci a reușit să alcătuiască niște sinteze ușor de urmări și de înțeles, care cred că sunt un bun punct de pornire și pentru cercetarea oricărui adult care își pune aceleași întrebări.

Mai multe idei din carte puteți descoperi ascultând episodul integral:

Mulțumim, Editura Casa Cărții, pentru colaborare!

Alte resurse:

Categoria APOLOGETICĂ