Cred că timpul în luna iunie are o curgere aparte. Mereu am senzația că începutul lunii a fost cândva de mult și cărțile citite atunci aproape mi se șterg din memorie. În parte și datorită Bookfest-ului reușesc la începutul lunii să parcurg multe cărți noi, în general de copii, pentru ca ritmul să mai scadă în a doua jumătate a lunii, când de obicei se instalează și căldura.
Anul acesta cred că am atins însă un record, chiar și pentru luna iunie, pentru că am reușit să citesc 30 de cărți! E adevărat că multe dintre ele sunt cărți ilustrate pentru copii (chiar pentru bebeluși!), dar cu astea îți recapeți ritmul de lectură. Am parcurs totuși și niște cărți mai consistente, niște romane, povestiri, o carte pentru cupluri, manga și poezie. Iată care au fost!
Primele cărți citite în luna iunie au fost niște noutăți luate de la Bookfest: cărțile cu Broscoi și Brotac de Arnold Lobel – Zile cu Broscoi și Brotac, Broscoi și Brotac în toate anotimpurile, Broscoi și Brotac sunt prieteni și Broscoi și Brotac, mereu împreună, care sunt foarte simpatice – , Primăvara în satul Hărmălaia de Astrid Lidgren și Ilon Wikland și Șoricelul Fursec și o întâmplare neașteptată de Simona Epure și Lavinia Trifan.
Apoi am citit un volum de haiku scris de Ștefan Nicolae, Punte peste râu, însoțit de ilustrațiile Laurei Cristina Nicolae, care mi-a plăcut.
După aceea am citit primul volum dintr-o nouă serie de manga, Pisicile hoinare – Maruru și Hachi de Yuri Sonoda, care chiar mi s-a părut simpatic, deși eu nu sunt mare fan nici pisici, nici animale în general.
De la pisici am trecut la câini, și am citit volumul pentru copii Hachiko, câinele care aștepta de Lluis Prats, cu ilustrații foarte frumoase de Zuzanna Celej, volum distins cu Premiul Folch I Forres în 2014 și Strega Ragazzi în 2018.
Cartea relatează într-un mod emoționant care a reușit să mă miște chiar și pe mine (vezi mai sus – nu sunt fan animale) povestea impresionantă a lui Hachiko, un câine din rasa Akita, care îl însoțea zilnic pe stăpânul său, profestorul Eisaburo Ueno de la Universitatea din Tokio, până la gara Shibuya, unde îl și aștepta să se întoarcă de la muncă. Relația lor a fost din păcate de scurtă durată, pentru că profesorul a murit la mai puțin de un an după sosirea lui Hachiko în familia lor, dar obiceiul lui Hachiko era atât de bine statornicit, încât acesta și-a așteptat stăpânul cu o regularitate de ceasornic timp de 10 ani, până a murit și el, la 8 martie 1935.
De la câini și pisici am trecut apoi la animale sălbatice. Tigrul din pădure de Kate DiCamillo este un micro-roman în care apare un tigru, într-adevăr, dar este mai degrabă despre tigrul „interior”, despre emoții reprimate pe care trebuie să le exprimăm pentru a putea fi liberi și pentru a merge mai departe după anumite traume.
Apoi a sosit un colet cu noutățile de la Editura Univers Enciclopedic scrise de Sibylle von Olfers – Copiii Fluturi, Copiii Vântului (mai de toamnă), Copiii Fulg de Nea și Povestea anului de Elsa Beskow (care mi-a plăcut cel mai mult!).
După aceea am terminat în sfârșit un volum de povestiri japoneze, Piatra de foc și alte povestiri de Kenji Miyazawa, care însă m-au cam plictisit și mi s-au părut cam fără noimă, m-a prins somnul de multe ori citindu-le seara, așa că nu am reținut mare lucru din ele.
Mai am un volum în engleză cu povestirile aceluiași autor, printre care și una care cică i-ar fi inspirat pe cei de la Studio Ghibli și care a apărut într-un volum separat și în română (Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului), așa că o să-i mai dau o șansă.
Am terminat apoi de citit împreună cu voce tare în familie Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain, care sincer ne-a captivat și amuzat mai mult pe noi, adulții, decât pe Mihai.
După aceea m-am ocupat de editarea traducerii în limba română a cărții 2084 and the AI Revolution de John Lennox, pe care de-abia aștept să o descoperiți când o să apară și să o prezentăm și noi în emisiune.
Am făcut o nouă comandă la Cărți cu stele și deși pentru noi comandasem doar trei cărți, am citit și cărțile pentru bebeluși luate pentru niște prieteni (cele patru cartonate de jos).
Pentru noi am luat Mr. Men: Little Miss Splendid Moves House (A peep-through book), The Shopping Basket de John Burningham (care nu prea mi-a plăcut) și The Lost Happy Endings de Carol Ann Duffy, cu ilustrații de Jane Ray (pe care am luat-o pentru ilustratoare și pentru că a fost pe lista scurtă pentru Medalia Kate Greenaway și care chiar e frumoasă).
În paralel am parcurs și romanul proaspăt apărut al Adinei Rosetti, Ultima provocare.
Acesta este un roman pentru pre-adolescenți/adolescenți mici plasat în contemporaneitate, în București (dacă am reținut corect…), în care preocupările diferite și provocările specifice vârstei a patru elevi de a șaptea/a opta se întrepătrund pe fondul unor amenințări cu bombă de la școala lor.
Autoarea abordează destul de firesc subiectul trecerii de la copilărie la adolescență, acea vârstă la care nu mai ești copil, dar parcă îți mai plac unele lucruri din copilărie și te agăți de obișnuințele/prieteniile/lucrurile cunoscute care îți oferă siguranță, dar nu ești nici adolescent încă, dar tânjești să fi tratat ca un „adult”, să ai independență, să decizi ce vrei să studiezi, cum te îmbraci, cum te aranjezi, cu cine îți petreci timpul etc..
Ca părinte, m-a pus pe gânduri, pentru că în roman vedem tipuri diferite de părinți, de la cei mai stricți până la cei mai lejeri, și interacțiunea lor cu copiii lor. Ca acțiune, mi s-a părut că finalul a fost un pic grăbit și per total nu pot să zic că m-a dat pe spate ca poveste. Prefer cărțile ei mai fantastice.
Apoi am citit un alt roman cumpărat de la Bookfest, Ultima floare de cireș de Kathleen Burkinshaw, o relatare ficționalizată a experienței reale a mamei sale, care a supraviețuit bombei de la Hiroshima pe când avea 12 ani.
Cred că am făcut eu prea multe pauze de la ea, pentru că dincolo de caracterul impresionant al experienței războiului nuclear, care nu are cum să nu te miște, parcă nu am reușit să intru prea bine în atmosfera cărții, care încearcă totuși să surprindă și realitatea de zi cu zi a civililor, care trăiau într-o mare dezinformare din cauza propagandei imperialiste triumfaliste. Mi s-a părut însă că-i lipsește profunzimea, dar, după cum am spus, poate nici eu n-am citit-o în starea mentală potrivită.
În paralel am parcurs și o carte pentru cupluri găsită la Antic Exlibris, Fierce Love – Creating a Love That Lasts – One Conversation at a Time de Susan Scott, care deși nu m-a dat pe mine pe spate, cred că include niște idei și conversații pe care ar trebui să le afle și să le poarte orice cuplu ÎNAINTE de a se angaja într-o relație de lungă durată/căsnicie.
De Solstițiu am citit volumul de poezii Flower Fairies of Summer de Cecil Mary Barker, iar într-o altă seară m-am amuzat cu volumul de perle culese de Radu Paraschivescu, În virtuatea inepției – Nouă antologie de perle.
Într-una dintre ultimele seri ale lunii am citit volumul autobiografic de Sophie Kinsella, Cum te simți?. Autoarea însăși a fost diagnosticată cu glioblastom, o formă de cancer cerebral incurabil (în sensul că nu poate fi oprită revenirea lui) și a fost operată pentru a-i fi extirpat.
În urma operației și a tratamentelor de chimioterapie și radioterapie și a unui lung proces de recuperare în care a trebuit să reînvețe să meargă și a suferit de pierderi de memorie, atât autoarea, cât și personajul cărții înspirat de ea, a revenit la o viață „normală”. Asupra acestei vieți planează însă nesiguranța cu privire la viitor (care planează asupra oricărei vieți, dar pe care cei sănătoși nu o resimt cu aceeași urgență) – Cât va mai trăi? Va apuca să-și vadă copiii mari? Ce va mai apuca să facă/vadă în viață? Te pune pe gânduri.
Aici se încheie lungul meu raport pe luna iunie. Mă întorc la ultima carte începută în luna iunie, pe care nu am terminat-o încă și sper ca în luna iulie să am spor la citit cărți mai consistente, inclusiv pentru următorul sezon al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ.
Voi ce ați citit frumos la acest început de vară?
CARTEA E O VIAȚĂ 