Am senzația că luna mai a trecut foarte repede, și deși nu am terminat toate cărțile pe care mi-aș fi dorit să le termin, am reușit totuși să parcurg 17 cărți, dintre care cam jumătate cărți ilustrate pentru copii. Pe lângă acestea însă, am parcurs și câteva romane foarte faine plasate în Japonia, o carte de poezii și cea mai plictisitoare carte citită până acum cu voce tare în familie. Iată care au fost!
La începutul lunii am terminat un al doilea roman de Yoru Sumino (autorul romanului Vreau să-ți mănânc pancreasul, pe care-l citisem luna trecută), Am avut din nou același vis.
Acest roman despre o școlăriță care caută să afle ce e fericirea și ce vrea să devină mi-a plăcut la fel de mult ca primul roman al acestui autor și îl recomand cu căldură în special pentru pre-adolescenți și adolescenți.
Am mai plasat luna asta două comenzi pe carticustele.ro și am citit câteva cărticele pentru copii mai mici: If I Were a Panda…, Winnie-the-Pooh – My First Learning Box, You…, Forever și Love de Emma Dodd.
Am parcurs apoi un alt roman de la Editura Alice Books, Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa, care mi-a plăcut foarte mult. Este o poveste despre prietenii improbabile, reziliență, dedicare și refacerea vieții.
Am citit apoi un nou volum de Sibylle von Olfers apărut în limba română, Prințesa și Copiii Pădurii (iar între timp le-am comandat și pe celelalte patru care au mai apărut). Cred că mi-a plăcut chiar mai mult decât Copiii Rădăcinilor.
După aceea am terminat ÎN SFÂRȘIT Cartea junglei de Rudyard Kipling, care, după ce am parcurs singurele 3 capitole (interminabile) cu Mowgli, a fost cea mai plictisitoare carte pe care am citit-o până acum cu voce tare împreună. Posibil chiar pe care am citit-o vreodată. Iar părerea a fost unanimă. Nici nu vreau să mă gândesc momentan la A doua carte a junglei care ne așteaptă pe raft.
Acesta este unul dintre rarele cazuri în care Disney chiar a făcut o treabă bună cu desenul animat. Look for the bare necessities!
După aceea, am dus la bun sfârșit editarea traducerii cărții The Coming Golden Age de Dr. David Jeremiah, care nu mi-a plăcut deloc.
Am reluat apoi Insula bătăilor de inimă de Laura Imai Messina, pe care o începusem prin ianuarie și o lăsasem deoparte o vreme, deși citisem deja vreo 70 de pagini.
Am luat-o de la început și mi-a plăcut foarte mult. E un roman plasat tot în Japonia, despre un ilustrator și scriitor de cărți ilustrate pentru copii care se întoarce în casa în care a copilărit după moartea mamei și se împrietenește cu un băiețel din oraș care avusese o relație specială cu mama lui. Dacă ai citit și celelalte romane ale acestei autoare apărute în limba română, e drăguț să vezi cum face referire discret la personaje din ele.
Spre sfârșitul lunii nu am mai avut stare decât de niște cărți scurte pentru copii. Am citit mai întâi într-o seară Nasturele norocos de Michael Morpurgo, cu ilustrații de Michael Foreman, care m-a surprins prin subiect, pentru că, citind descrierea, nu mă așteptam ca unul dintre personajele principale să se întâlnească cu o personalitate celebră din lumea muzicii clasice.
Mi s-a părut însă că finalul a fost cam repezit și cam nerealist, deși, evident, m-am bucurat că se termină cu bine. Îmi place însă din ce în ce mai mult stilul de a scrie al lui Morpurgo, care reușește să scrie despre copii și pentru copii fără să sune simplist și copilăros.
Apoi am citit o carte pe care o luasem pentru Mihai la Gaudeamus 2024, dar care pe el nu l-a prins și am înțeles parțial de ce. Este un roman în versuri de Katherine Applegate, intitulat Suzi cea Zuzi.
Pentru o persoană care nu se dă în vânt după animale, este de luat în seamă faptul că acest roman mi-a plăcut surprinzător de mult și chiar m-a emoționat. Mi-a plăcut și cadența poeziei (care nu are neapărat rimă, cât ritm), dar și felul în care autoarea a încercat să redea realitatea din perspectiva unei vidre-de-mare, atât în sălbăticie, cât și într-un acvariu din Monterey Bay din California, care recuperează și îngrijește vidre eșuate sau rănite.
M-a impresionat dedicarea acelor îngrijitori și procesul laborios prin care aceștia le învață pe vidre să fie… vidre, pentru a se întoarce în siguranță în sălbăticie, mai ales dacă le-au găsit pe când erau pui. M-au emoționat și pasajele despre relația dintre mamă și pui, atât dintre Suzi și mama ei, cât și de la final, dintre vidre și puii adoptivi pe care îi cresc. Plus că nu știu dacă îi poate rezista cineva acelei fățuci de pe copertă!
La finalul lunii am fost la Bookfest, iar dintre cărțile pe care le-am cumpărat, am apucat să citesc Festivalul florilor de Elsa Beskow (o încântare de privit), Tu ce-ai preferat? de John Burningham și Emoțiile lui Noni – Sunt trist de Aurélie Chien Chow Chine.
Ultima carte terminată în luna mai a fost volumul de poezii dedicat primăverii pe care l-am primit și l-am început pe 1 martie, A Poem fot Every Spring Day, compilat de Allie Esiri.
Acest volum cuprinde de fapt o selecție din alte două volume compilate anterior de autoare, A Poem for Every Day of the Year (pe care îl am și îl citesc anul acesta) și A Poem for Every Night of the Year, și câteva poezii inedite. Astfel, de fapt doar jumătate din carte constituia pentru mine material nou, așa că am renunțat să le mai iau și pe celelalte dedicate celorlalte anotimpuri.
Acestea fiind zise, mă întorc la teancul de cărți luate de la Bookfest și voi încerca să mă hotărăsc ce să citesc mai întâi.
Voi ce ați citit frumos primăvara asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 