Martie părea să fie o lună lungă și am început-o în forță citind câteva cărți în prima jumătate a ei. Apoi oboseala și alte angajamente au început să-și spună cuvântul și a trebuit să trag de mine să mai termin niște cărți în a doua jumătate a lunii.
Cu toate acestea, am reușit să citesc 18 cărți, cam jumătate dintre ele cu foarte puțin scris, și să îmbin din nou mai multe genuri literare: cărți pentru copii, benzi desenate, romane, basme, eseuri și teologie.
Prima carte citită în luna martie a fost un album despre locuri din Regatul Unit care au inspirat-o pe Jane Austen sau care au slujit ca decor și locații în adaptările pentru film ale romanelor sale, intitulat Jane Was Here de Nicole Jacobsen și Devynn Dayton, cu ilustrații de Lexi K. Nilson. Eu am găsit această carte la Antic Exlibris și chiar mi s-a părut foarte interesantă și frumos alcătuită, v-o recomand dacă sunteți fani Jane Austen.
Apoi am citit cartea mea preferată din această lună, care cu siguranță va rămâne printre preferatele de anul acesta, și anume, your name. de Makoto Shinkai.
Mai văzusem această carte în engleză pe la Cărturești, îl știam pe autor ca fiind regizorul filmului anime Suzume (care ne-a plăcut și mie, și soțului meu și a cărui coloană sonoră am ascultat-o în buclă o vreme), dar citind scurta descriere de pe coperta a patra unde se spunea că este vorba despre un băiat și o fată care stau în capetele opuse ale Japoniei și fac schimb de corpuri, m-am temut să nu fie o poveste LGBTQ și am ignorat-o.
Anul acesta a fost tradus romanul your name. pe care regizorul l-a scris cu trei luni înainte să apară filmul anime omonim, deci, într-un fel, concomitent cu realizarea acestuia, și, într-un reel de pe Instagram în care era inclusă și această carte, am auzit și o piesă din film. Am căutat-o să o ascult pe toată și aia a fost tot ce mi-a trebuit ca să vreau să citesc cartea și să văd filmul, după ce am văzut și trailer-ul și am văzut că era vorba și despre o stea căzătoare.
Până să-mi cumpăr cartea, am tot ascultat coloana sonoră a filmului, așa că atunci când am citit-o în sfârșit, porțiuni din ea îmi rulau în minte.
Am făcut tot acest preambul ca să vedeți ce experiență multisenzorială a fost pentru mine cartea asta pe care am citit-o într-o seară și o dimineață.
Cartea spune într-adevăr povestea a doi adolescenți, Mitsuha, o fată ce trăiește într-un sat izolat din munți, și Taki, un băiat ce locuiește la Tokyo, care, la un moment dat, încep să se „viseze” unul în locul celuilalt (ei au impresia că visează pentru că nu-și amintesc nimic odată ce se culcă, dar cei din viața lor își dau seama că nu sunt ei înșiși când fac schimb de corpuri).
Mitsuha este ucenică la templul șintoist din sat, unde este preoteasă însăși bunica ei, care încearcă să ducă tradiția mai departe și să o învețe despre ritualurile șintoiste și semnificațiile lor. Mitsuha însă se simte sufocată în acea comunitate mică și izolată și de-abia așteaptă să termine liceul și să poată pleca la Tokyo – și ce bine ar fi dacă ar fi băiat, ca să nu mai poarte povara moștenirii rolului de preoteasă! Dorința i se va îndeplini, dar nu așa cum se aștepta!
Taki locuiește cu tatăl lui la Tokyo, are o slujbă part-time la un restaurant italienesc și este pasionat de desen și arhitectură.
Spiritualitatea șintoistă joacă un rol foarte important în acest roman, așa că dacă nu sunteți familiarizați cu ea sau cu cultura japoneză, s-ar putea să vi se pară ciudate niște lucruri, dar conform acestei viziuni asupra lumii, ceea ce se întâmplă în carte este perfect plauzibil, iar citatul următor cred că exprimă foarte bine acest lucru și esența cărții fără a vă mai dezvălui altceva:
În japoneza veche, zeul protector al locului era numit musubi. E un cuvânt care are mai multe înțelesuri profunde.
Musubi înseamnă să împletești cordeluțe. Legăturile dintre oameni sunt musubi. Curgerea timpului se numește tot musubi. Pentru toate se folosește același cuvânt, care face trimitere la zeu și la puterea lui. Descrie cordeluțele pe care le țesem, tot ce fac zeii și curgerea timpului.
Împreunarea, răsucirea, împletirea, ruperea, formarea nodurilor și din nou împreunarea. Așa se fac cordeluțele noastre. Asta înseamnă timpul. Asta înseamnă musubi.
Atunci când bei sau mănânci, indiferent că e apă, orez sau sake, tot musubi se numește. Fiindcă ceea ce puneți în trupul vostru se leagă de sufletul vostru. Și tot musubi se cheamă. Ăsta-i motivul pentru care ofranda de azi e un obicei păstrat în familia Miyamizu de sute de ani. E o tradiție care leagă spiritele divine de oameni.
Care e legătura dintre cele două personaje și steaua căzătoare pe care am pomenit-o vă las pe voi să aflați citind cartea și văzând filmul, pentru că da, apoi am văzut și filmul, că nu ai cum altfel, fie și numai datorită muzicii, și, drept să spun, am înțeles mai bine filmul pentru că citisem cartea înainte. (PS: A citit-o și soțul meu și i-a plăcut și lui foarte mult!)
Stați liniștiți, nu o să scriu la fel de mult și despre celalalte 16 cărți citite în luna martie! De altfel, o să trec rapid peste următoarele.
După aceea, cu greu m-am apucat de altceva, pentru că your name. este genul de carte în atmosfera căreia (vrei să) rămâi ceva timp după ce o termini.
Am citit o carte pentru copii mici cu Winnie de Pluș, cumpărată pentru bebelușul unor prieteni, Winnie the Pooh – Hide and Seek – A lift-and-find book, iar apoi am găsit la un anticariat MumLife de Louise Pentland, o youtubberiță pe care o urmăresc de câțiva ani, care povestește în acest volum despre experiența ei de mamă a două fete, trecută printr-un divorț, după ce mama ei a murit de cancer când ea a avea doar 7 ani, iar apoi a fost abuzată de noua parteneră a tatălui ei (nu am apucat să fac o poză cărții).
Apoi m-am delectat cu poeziile și ilustrațiile din volumul Flower Fairies of the Spring de Cecily Mary Barker.
Am cedat apoi la oferta de transport gratuit și reducere 35% și mi-am cumpărat seria de mini-cărticele Peanuts de la Grafic Art: Viața prin ochii lui Linus, Filozofia lui Snoopy, Ghidul Peanuts pentru fericire, Ghidul Peanuts pentru prietenie și Ghidul Peanuts pentru frați și surori. Cel mai mult mi-au plăcut cele despre fericire și prietenie, urmate de cele cu Linus și Snoopy.
Între timp, am citit mai mult seara din al doilea roman de Jane Austen început anul acesta, Rațiune și simțire, de data asta în ediția de la Editura Litera.
Din nou, mi-a plăcut să citesc romanul după atât de mult timp în care aveam în minte mai mult filmul și am fost permanent curioasă să descopăr ce detalii sunt diferite în film față de carte – mai multe decât credeam, așa că merită savurate împreună. Marele meu „șoc” a fost să descopăr că în carte Marianne (Kate Winslet, în film) este brunetă, nu blondă!
Din acest punct toată energia mi-a fost absorbită de traducerea cărții The Sacred Romance – Coming Home to the God Who Pursues Your Heart de Brent Curtis și John Eldredge, care, deși sună siropos, și pune problema în niște termeni mai poetici, de fapt în esență discută despre Sehnsucht, acea tânjire după transcendent pe care o experimentăm cu toții într-un fel sau altul.
Pentru că traduceam despre acest subiect, am zis că este momentul perfect să citesc cartea lui Amy Baik Lee, This Homeward Ache – How Our Longing for the Life to Come Spurs on Our Life Today, care vorbește mult mai clar și coerent despre acest concept, numindu-l ca atare și oferind definiții, dar mai ales, povestește experiențe din propria ei viață, mai plăcute sau mai puțin plăcute, în care a simțit această tânjire sau în care această tânjire a ajutat-o să depășească momente dificile sau de îndoială.
Mi-ar plăcea să discutăm în paralel despre aceste două cărți într-un episod viitor, după ce apare prima dintre ele în limba română.
În paralel, jumătate din lună am citit în familie cu voce tare volumul de Basme de Frații Grimm din cadrul abonamentului nostru la Biblioteca pentru copii a Editurii Litera.
Cred că preferatul meu a fost Prințesa păzitoare la gâște.
Apoi am citit pentru episodul special de Paște de anul acesta două noutăți cu canturi colorate de Max Lucado, 6 ore într-o vineri și La calvar – 40 de meditații pentru Paște (Mulțumim, Editura Scriptum!). Mai multe despre ele în episodul dedicat lor, peste două săptămâni.
Am parcurs apoi un alt volum pe care vrem să-l prezentăm într-un episod viitor, Pâine pentru drum – Un jurnal de înțelepciune și credință de Henri J.M. Nouwen, pe care mi-l cumpărasem anul trecut de la Gaudeamus.
Acesta este un volum de meditații zilnice scurte pentru un an, care pornesc de la chestiuni mai generale despre viață, relații, încredere și ajung la persoana Domnului Isus, sacramente, Biserică și viața în comunitate. Deși au fost scrise acum 30 de ani, ar fi putut la fel de bine să fie scrise ieri, pentru că și-au păstrat actualitatea și relevanța, ceea ce este mare lucru. Nouwen mi se pare că este un însoțitor blând și înțelegător pe calea credinței, de care avem cu toții nevoie din când în când.
Și nu în ultimul rând, marea realizare a acestei luni este că în sfârșit am terminat, după aproape 10 luni, imensul volum Imaginea lui Isus Cristos în oglinda ereziilor și în cea a ortodoxiei creștine de Harold O.J. Brown.
M-am apucat de ea cu mare entuziasm și elan la sfârșitul lunii mai 2024, am parcurs cu interes cam o treime din ea pe timpul verii, după care a venit toamna și am lăsat-o deoparte câteva luni. Am reluat-o anul acesta cu gândul să o prezentăm în acest sezon, dar cred că realist ar fi să spunem că o vom prezenta la toamnă, pentru că este un volum consistent și deja mă copleșește ideea de a-l sintetiza. Nu renunțăm la el, însă, pentru că mi se pare o resursă foarte utilă și valoroasă, care merită cunoscută.
Aici se încheie raportul meu de lectură pe luna martie. Sper să vă inspire în alegerea următoarelor cărți de citit (your name., desigur, altfel am scris degeaba! Glumesc! Dar chiar mi-ar plăcea să vă fi convins să o încercați. Cred că și ea surprinde foarte bine, în felul ei, conceptul de Sehnsucht.)
În luna aprilie în primul rând îmi doresc să termin cărțile deja începute (poezie, o carte despre cărți, una despre frumusețe, un comentariu la Apocalipsa și un roman) și apoi vom mai vedea.
Voi ce mai citiți primăvara asta? Ce carte v-a absorbit complet în universul ei?
CARTEA E O VIAȚĂ 