Și uite așa se încheie al patrulea an de când scriu aceste „rapoarte lunare” pe blog, cu o lună decembrie plină, în care m-am străduit să-mi ating obiectivul de a citi 150 de cărți și anul acesta.
După ce în prima parte a lunii decembrie am fost foarte ocupată cu munca de editare și traducere, am recuperat în a doua jumătate a lunii, citind în total 22 de cărți. Multe cărți pentru copii, ce-i drept, și multe cărți subțirele, dar orișicât! Bineînțeles că am citit și câteva cărți de sezon, am recitit un clasic cu întreaga familie și am avut surpriza să primesc de ziua mea un volum de poezie care a fost exact ce aveam nevoie de acest Advent și Crăciun.
La finalul acestui articol voi face și un total al cărților citite în 2024 și un top al cărților mele preferate din fiecare lună.
Să începem însă cu cele citite în luna decembrie. Am început pe 1 decembrie cu o carte de sezon, luată de pe cărțicustele.ro, Merry Christmas, Snoopy! de Charles M. Schulz. În această carte ilustrată, Charlie Brown realizează că nu contează atât de mult ce se află sub brad, cât cine se află în jurul bradului.
Când am fost la Gaudeamus am citit la standul Editurii Arthur volumul Zidul din mijlocul cărții de Jon Agee, care însă nu mi s-a părut cine știe ce.
Tot de la Editura Arthur însă am cumpărat Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor de Florin Bican, cu ilustrații de Dan Ungureanu, care mi s-a părut interesantă, dar nu la fel de reușită ca celelalte cărți din seria Apolodor explorator.
După aceea am citit o altă carte găsită pe cărțicustele.ro, I Believe in Unicorns de Michael Morpurgo, cu ilustrații de Gary Blythe, o poveste duioasă despre descoperirea universului poveștilor și despre salvarea lor în vremuri tulburi.
Am mai terminat și două cărți împrumutate de la bibliotecă începute de luna trecută, Insula roboților de Peter Brown și Noaptea despărțirii de Jennifer A. Nielsen, pe care însă nu am apucat să le pozez.
Insula roboților de Peter Brown s-a ecranizat de curând și plănuiam să vedem și filmul după ce citim cartea, dar nu am mai apucat. Mihai a citit-o înaintea mea, destul de repede, pentru că este o carte cu capitole scurte, palpitantă, și ilustrată, despre un robot care ajunge pe o insulă sălbatică, învață să se adapteze și chiar ajunge să „crească” un pui de gâscă sălbatică. Volumul se termină însă în coadă de pește, așa că am împrumutat și volumul următor de la bibliotecă.
Noaptea despărțirii de Jennifer A. Nielsen, al cărei subtitlu este Noaptea în care Războiul Rece ridică un zid în inima Berlinului, este o poveste despre o familie despărțită din cauza Zidului Berlinului, care încearcă să se reunească săpând un tunel pe sub el.
După cum sugeram mai sus, am fost din nou la biblioteca de cartier și am mai luat „provizii”, iar prima dintre cărțile împrumutate pe care am citit-o a fost Marele panda și micul dragon – Învățături despre frumusețea uitată a vieții de James Norbury.
„Învățăturile” variază de la platitudini de Facebook până la unele mai miezoase, și sunt organizate pe anotimpuri, în scurte dialoguri între un urs panda și un dragon ca Mushu din Mulan (desenul animat Disney). Ilustrațiile sunt însă toate foarte frumoase. Am inclus câteva în acest carusel, pentru că iar am uitat să fac poză la copertă.
Pe la jumătatea lunii am terminat în sfârșit de tradus (și de citit de două ori!) cartea The Opt-Out Family de Erin Loechner, care este un manifest pentru renunțarea la ecrane (smartphone, tabletă, etc.), mai ales în ce-i privește pe copii și pentru a folosi strategiile tehnologiei pentru a încuraja alte metode de învățare și de descoperire a lumii reale. A fost cea mai grea provocare de traducere pentru mine de până acum și de-abia aștept să o văd tipărită și să ajungă la cititori.
Am fost apoi la Librăria Stephanus, unde nu mai ajunsesem de mult, și am citit acolo două noi titluri de la Editura Stephanus (la care au apărut recent mai multe colecții noi pentru copii), Harul Lui îți este îndeajuns și Oriunde ai fi, aș vrea să știi… de Melissa Kruger, cu ilustrații de Isobel Lundie.
Mi-a plăcut mai mult cea de-a doua decât cea cu harul, pentru că cea cu harul mi s-a părut că nu e realistă, mi s-a părut că impune o doctrină unui scenariu, decât să ilustreze printr-un scenariu o doctrină. Amândouă mi s-au părut însă la fel de obositoare de citit din cauza versificării care cu siguranță era mult mai fluentă și firească în original, dar care în traducere nu mi s-a părut prea reușită.
Am citit apoi o carte ilustrată de Daniela Olaru, Bariș de vorbă cu ploaia de Alexandru Zamfir, care costă doar 4,36 lei pe Cărturești.ro și este o carte cartonată cu ilustrații superbe prin care descoperim cultura romani.
Tot în această lună cei de la Editura Casa Cărții au dorit să-mi trimită un pachet de cărți, pentru care le mulțumesc și pe această cale! Am apucat să citesc în această lună trei dintre ele, și voi ajunge la fiecare imediat, dar cea pe care am citit-o prima și care mi-a plăcut cel mai mult a fost Povestea celui de al patrulea mag de Henry van Dyke.
Mi-a plăcut foarte mult scriitura, felul în care autorul a reușit să creeze atmosfera orientală și felul în care descrie zbuciumul sufletesc al lui Artaban (cel de-al patrulea mag), prins între dorința de a se duce să se închine Regelui cu darurile sale (trei pietre prețioase) și îndemnul a-i ajuta pe cei din drumul său. Iată două citate relevante:
…mai bine este să urmezi chiar și numai umbra a ce-i mai bun decât să te mulțumești cu ce-i rău. Iar cei ce vor să vadă lucruri minunate trebuie să fie adesea gata să călătorească de unii singuri.
Ține minte, fiule, îi spuse rabinul, privindu-l țintă pe Artaban, Regele pe care-L cauți nu e de găsit în vreun palat, nici printre cei bogați sau puternici. Dacă Cel ce e lumina lumii și slava lui Israel ar fi fost menit să vină în măreția splendorii pământești, atunci S-ar fi ivit în vremurile de demult. Căci niciunul dintre fiii lui Avraam nu va mai cunoaște vreodată puterea pe care a avut-o Iosif în palatele Egiptului, nici splendoarea lui Solomon al cărui tron la Ierusalim era flancat de lei. Dar lumina pe care o așteaptă lumea e o lumină nouă, slava ce va răsări din durerea răbdătoare și biruitoare. Iar împărăția ce va dăinui veșnic este una de sorginte nouă, noblețea dragostei desăvârșite și de neînvins.
În Ajun de Crăciun am citit împreună cu voce tare cu toată familia Poveste de Crăciun de Charles Dickens, în ediția de la abonamentul „Biblioteca pentru copii” de la Editura Litera, care ne sosise chiar pe 23 decembrie.
Tot în Ajun de Crăciun am mai citit mai multe cărți. În primul rând am terminat Băiatul din Nazaret de Henry van Dyke, tot de la Editura Casa Cărții. Sper să mai traducă povestioare scrise de acest autor, pentru că are un talent real de a scrie frumos, dar și verosimil în același timp despre vremurile biblice, încorporând în mod firesc din învățăturile Scripturii, fără să sune a predică.
Apoi am citit două cărți luate de pe cărțicustele.ro. Prima dintre ele a fost The Story of Christmas de Jane Ray, ale cărei ilustrații mi-au plăcut atât de mult încât am mai căutat și am mai găsit două cărți cu ilustrații de aceeași autoare la Antic Exlibris: Migrations – Open Hearts, Open Borders (o colecție a unei expoziții pe tema migrației și a granițelor în care sunt reunite lucrări ale mai multor ilustratori) și Grace and the Christmas Angel din seria Guardian Angels de Lucinda Riley și Harry Whittaker.
A doua carte citită în Ajun luată de la cărțicustele.ro a fost Joy to the World! Christmas Stories from Around the World de Saviour Pirotta, cu ilustrații de Sheila Moxley.
Mi-a plăcut foarte mult acest volum pentru că include 5 povești din spații culturale mai puțin familiare, care conțin fiecare câte o trimitere mai mult sau mai puțin directă la Isus sau care explică apariția unor tradiții din perioada Crăciunului. Avem o poveste din Siria despre un pui de cămilă care insistă să plece cu caravana magilor, una din Malta despre fuga Familiei Sfinte spre Egipt, una din Mexic despre o fetiță care era fiica unuia dintre păstorii din câmpia Betleemului, care dorește să-i aducă și ea ceva Pruncului Isus; alta din Ghana despre o minune de Crăciun în timpul unei secete și una din Rusia, despre o Babușka la care rămân peste noapte chiar magii, dar care nu îi urmează decât mai târziu pentru că voia să facă curat în casă și pornește apoi cu un coșuleț cu jucării.
De Crăciun am început și Pomul de Crăciun de Amy Le Feuvre, o poveste despre un băiețel pe nume Noel, foarte preocupat de viața spirituală, de Dumnezeu și de Biserică, ce își crește propriul pom de Crăciun și prin interacțiunile căruia vedem ce înseamnă acea credință sinceră de copil.
Născut fiind chiar de Crăciun, dar în India, Noel trebuie să se obișnuiască cu traiul împreună cu fratele și sora lui mai mari crescuți în Anglia cu bunica, după ce el și mama lui se mută în Anglia. Numindu-se pe sine un „copil al Crăciunului” și pomenindu-L pe Dumnezeu în aproape orice conversație, Noel ajunge să-i exaspereze pe frații lui mai mari, dar să-i încânte în aceeași măsură pe adulți. Datorită acestor reacții diferite tonul de predică al cărții e mai diminuat decât în Fetița cu săculețul roșu, dar avem și aici o clară chemare la a răspunde la prezentarea Evangheliei.
Am mai citit apoi o altă carte împrumutată de la bibliotecă, În țara vacilor fericite de Ana Maria Sandu, cu ilustrații de Oana Ispir.
Mult mai serioasă decât mă așteptam, pentru că citisem că ar fi amuzantă, aceasta este o carte bună pentru cititorii începători, întrucât are capitole scurte și ilustrații din când în când. Pisica Vadu și musca Gina se mută în Elveția, lucrează la o cafenea și se împrietenesc cu motanul Jacques și cicada Chantal.
Următoarea carte pe care am citit-o apoi, dintre cele de la Editura Casa Cărții, nu mi-a plăcut nici ea prea mult. Este vorba despre Regatul din Nori de Ștefan Zambo, care se vrea ar fi o „alegorie a istoriei răzvrătirii omenirii împotriva lui Dumnezeu și a mântuirii oferite gratuit prin jertfa lui Cristos”.
Doi copii, Debora și Narcis, ajung prin apropierea de stupina bunicului în Țara Minunată, unde trăiesc niște ființe ce arată și par să fie organizate ca albinele, unde are loc o revoltă prin care se urmărește uzurparea tronului Reginei.
În viața reală, în discuțiile din jurul mesei, avem parte de dialoguri pe teme politice, ceea ce mie nu mi-a plăcut deloc, mai ales că nu se dă un verdict clar cu privire la cea mai bună soluție.
Dacă într-adevăr se vrea a fi o alegorie, nu mi se pare deloc reușită și nu mi s-a părut că este închegată prea bine ca întreg toată povestea.
Am lăsat special la urmă cartea care m-a însoțit de la jumătatea lunii până la sfârșitul ei, și anume, antologia de poezii A Poem for Every Day of Christmas, alcătuită de Allie Esiri, pe care am primit-o cadou de la Irina Enache.
A fost exact ce aveam nevoie în această perioadă în care îmi doream să citesc ceva de Advent și pentru mine în afară de ce am citit împreună ca familie, dar nu apucasem să-mi pregătesc.
Antologia cuprinde o largă varietate de poezii, de la colinde tradiționale până la poezii clasice și contemporane. Mie mi-a mers la suflet și mi-am cumpărat și volumul său A Poem for Every Day of the Year pe care de-abia aștept să-l încep la 1 ianuarie. Vă las mai jos câteva mostre din volumul de Crăciun.
În final, în anul 2024 am citit 151 de cărți (pe Goodreads apar doar 142, pentru că nu le-am găsit pe toate în baza lor de date, mai ales pe cele scrise de autori români). Cele mai multe le-am citit în luna decembrie (22), cele mai puține în luna iulie (6), iar preferatele mele din fiecare lună au fost următoarele:
Februarie: Stăpânul Inelelor de J.R.R. Tolkien
Martie: Cronici din Avonlea 2 de L.M. Montgomery, Cherish de Gary Thomas
Aprilie: Ultima licornă de Peter S. Beagle
Iunie: Întoarcere în librăria Morisaki de Satoshi Yagisawa
Iulie: Făuritori de cultură de Andy Crouch
August: In a Thousand Different Ways de Cecelia Ahern
Septembrie: Principii ortodoxe de creștere a copiilor de Philip Mamalakis
Octombrie: Isus prin ochii Orientului Mijlociu de Kenneth E. Bailey
Noiembrie: Prințesa și Curdie de George MacDonald
Decembrie: Povestea celui de al patrulea mag de Henry van Dyke și A Poem a Day for Every Day of Christmas de Allie Esiri
Care sunt cărțile voastre preferate din 2024?
CARTEA E O VIAȚĂ 