Pentru mulți, religia este o luptă, un chin și o frământare. De aceea, ei îi socotesc pe mulți dintre cei „credincioși” nenorociți, căci văd în ce hal se află. Pentru că dacă cineva nu înțelege adâncimea religiei și nu o trăiește, religia sfârșește prin a deveni boală, și încă una înfricoșătoare. Atât de înfricoșătoare, încât omul își pierde stăpânirea propriilor fapte, devine nehotărât și slab, este plin de chinuri și de frământări, este purtat de duhul cel rău. Asemenea oameni trăiesc religia ca pe un fel de iad. În biserică zic „suntem păcătoși, nevrednici”, și de îndată ce ies afară încep să hulească cele dumnezeiești dacă cineva îi necăjește puțin.
În realitate, religia creștină îl preschimbă și îl tămăduiește pe om. Întâia temelie pentru ca omul să deslușească și să deosebească adevărul este smerenia. Egoismul întunecă mintea omului, îl încurcă, îl duce la înșelare. Este important ca omul să cunoască adevărul. Păcatul îl face pe om foarte încurcat sufletește. Numai prin lumina lui Hristos vine izbăvirea.
Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie
CARTEA E O VIAȚĂ 