De mult nu am mai avut parte de un noiembrie atât de plin! Printre pregătirile pentru ultimele înregistrări din sezonul 24, deplasarea la Iași pentru Simpozionul C.S. Lewis, ziua lui Mihai, Gaudeamus și primul nostru eveniment la Librăria Stephanus, a mai rămas puțin timp sau puțină energie pentru citit.
Am reușit însă să ating din nou cifra de 10 cărți citite, care pare să fi fost media lunară pe anul acesta. Ceea ce mi-a permis să ajung la acest număr au fost, din nou, cărțile pentru copii, mai toate noutăți. Pe lângă aceastea s-au mai strecurat trei cărți pe care le-am prezentat în emisiune, un jurnal de război și un devoțional pentru familii.
Prima carte citită luna aceasta a fost însă o carte ilustrată pentru copii de Crăciun citită în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Scrisoarea de la Moș Crăciun de Yukiko Tanno și Mako Taruishi. Ilustrațiile sunt drăgălașe, iar povestea este potrivită pentru copiii mai micuți.
Apoi am terminat cartea Detoxifierea sufletului de Craig Groeschel pe care am prezentat-o într-un episod recent. Practică și ușor de citit, această carte ne oferă câteva linii directoare pentru a „trăi curat într-o lume contaminată”.
După aceea, m-am întors la o carte începută chiar de prin octombrie, Inima curată a poveștilor – Poveștile clasice și imaginația morală a copiilor de Vigen Guroian, pe care îmi pare rău că nu am avut-o atunci când mi-a scris disertația pe tema potențialului formativ al cărților pentru copii.
Autorul abordează câteva povești clasice pe care le grupează pe câteva teme (cum să devii copil adevărat, dragoste și nemurire, prieteni și mentori, rău și izbăvire, eroinele credinței și ale curajului), evidențiind modul în care acestea dezvoltă imaginația morală a copiilor, din perspectivă creștină.
Ori nu am fost eu în starea mentală potrivită, ori pur și simplu am avut eu așteptări diferite, dar, deși mi-a plăcut conceptul și cartea ca întreg, nu m-a captivat așa cum aș fi sperat și, pe alocuri, mi s-a părut că a supra-spiritualizat unele aspecte. Totuși, cred că este o lucrare de referință în acest domeniu și sunt foarte recunoscătoare că există în limba română!
Într-o seară, i-am citit cu voce tare lui Mihai una dintre cărțile cumpărate de la Simpozionul C.S. Lewis de la Iași, și anume, Ghimpișor de Walter Wangerin, Jr., cel mai recent titlu din colecția Inklings și spirite înrudite, o colecție de basme „altfel”, coordonată de Rodica Albu, publicată de editura Ars Longa din Iași.
Deși nu mi-au plăcut în mod deosebit ilustrațiile, povestea este interesantă. Este vorba despre o familie cu patru copii, fiecare evidențiindu-se printr-o calitate precum înălțimea, puterea sau frumusețea. Numai Ghimpișor, una dintre fetițe, nu are nimic deosebit, ba mai și plânge destul de des. Însă plânsul ei se va dovedi salvarea familiei atunci când toți ceilalți vor fi mâncați de Grasul, o vietate nesătulă cu o mulțime de ochi.
M-am concentrat apoi asupra ultimei cărți de citit pentru emisiuni, și anume, Poate știința explica totul? de John Lennox, care mi s-a părut foarte captivantă și o foarte bună sinteză a principalelor argumente în discuția despre relația dintre știință și religie. Veți putea asculta episodul dedicat ei săptămâna viitoare, episod în care vom avea un invitat special.
După aceea, i-am citit lui Mihai de ziua lui cel mai recent volum din seria Poveștile Bufniței de Éric-Emmanuel Schmitt, Elefantul care nu respecta nimic.
Nu mi-a plăcut la fel de mult ca primele două, dar cred că este o colecție pe care este util să o avem în casă și să o revizităm periodic pentru a aborda subiectele respective.
Mi-a ajuns apoi coletul cu cele două cărți comandate de la Bookzone, și m-am apucat de una dintre ele, și anume, Războiul prin ochii unui copil – mărturii din Ucraina de Yeva Skalietska.
Autoarea a împlinit 12 ani cu 10 zile înainte de invadarea Ucrainei în 24 februarie 2022 și a fost martora primelor bombardamente din Harkov. Ea consemnează în jurnalul său evenimentele din primele trei luni de război, mutarea cu bunica în diverse locuri, până când ajunge să se stabilească în siguranță în Irlanda. Gândul la țara ei și la apartamentul bombardat, precum și la viața așa cum o știa pe care a pierdut-o, o urmărește însă în continuare.
Mărturia ei ar trebui să ne motiveze să ne rugăm în continuare pentru pace și protecția copiilor afectați de războaie de pretutindeni.
A urmat apoi Târgul de Carte Gaudeamus, de unde m-am întors cu multe noutăți, dintre care am apucat să termin două.
Prima dintre ele a fost volumul 2 al seriei manga Minciuna ta din aprilie de Naoshi Arakawa, care mi-a plăcut foarte mult, dar care nu mi-a ajuns, mi s-a părut că a cuprins prea puțin într-un singur volum.
Al doilea a fost cel mai recent volum scris de Adina Rosetti, O istorie cu gust de kiwi, care este continuarea cărții Întâiul meu cuvânt de pionier, ilustrată de Dan Ungureanu (despre care am scris aici). Ilustrațiile volumului de față sunt realizate de Irina Maria Iliescu, care a reușit să confere cărții o atmosferă „tehnicoloră”, realizând un fel de sinteze vizuale ale gândurilor Adei Ștefănescu.
Cartea surprinde evenimentele primelor șase luni din România anului 1990, inclusiv apariția primelor lucruri „cool” – walkman, suc la dozator, bluze Adidas și oracole.
Ultima carte terminată în luna noiembrie a fost devoționalul 91 de zile în mijlocul naturii de Howard Bean, „o resursă pentru timpul de închinare în familie”, ce cuprinde „meditații pentru părinți și tineri, însoțite de povestiri pentru copii”, pe care noi am parcurs-o începând de prin luna august.
Cartea este organizată în 13 părți dedicate fiecare unui domeniu al naturii, de parcurs fiecare în 7 zile, iar fiecare parte se încheie cu câte o povestioară însoțită de întrebări de discuții. Fiecare meditație sugerează un pasaj biblic de citit, iar apoi prezintă câte un element sau fenomen interesant din natură și o legătură cu ceva din Biblie sau din viața spirituală.
Mie mi s-a părut echilibrul ideal între cartea Scripturii și „cartea naturii”, astfel încât să-l mențină curios pe Mihai și să nu forțăm vreo lecție biblică, ci să vadă cum se împletesc Scriptura și fascinația pentru lumea înconjurătoare într-un mod firesc. Meditațiile zilnice au lungimea potrivită pentru a păstra atenția tuturor, iar cartea întreagă este suficient de lungă pentru a avea un devoțional de familie pentru vreo 3 luni din an. Îl recomand cu drag!
Acestea fiind zise, aici se încheie raportul meu de luna aceasta, sper ca în luna decembrie să am mai mult răgaz de citit, pentru că planuri și liste am, ca de obicei!
Voi ce ați mai citit luna asta? Ce plănuiți să citiți de Advent/Crăciun?
CARTEA E O VIAȚĂ 