Echipat cu un rucsac de 16 kg, după ce timp 6 ani a strâns bani și a adunat informații pentru această călătorie, animat de întreabarea „ce e acolo?” și „din dorința transformată în necesitatea de a-i răspunde cu propriii ochi”, Silviu Reuț a pornit la 15 noiembrie 2021 spre America Latină.
În cartea Hoinar prin America Latină – 6 luni, 12 țări, 40.141 de kilometri el relatează periplul său cu avionul, microbuzele, autocarele, vaporul, autostopul și picioarele (pentru că, vă vine să credeți sau nu, continentul sud-american nu prea e dotat cu trenuri, dar este extreeeem de mare!) din Mexic până în Patagonia argentiniană și înapoi în nord până în Ecuador, trecând și prin Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Bolivia și Peru.
Astfel, de la căldura tropicală din America Centrală, palmieri, nuci de cocos și maimuțe urlătoare, trecem graniță după graniță, care mai de care mai intimidantă și ajungem până la lagunele, lacurile și ghețarii din sudul Argentinei și la pinguinii Magellan (care nu, nu stau pe ghețari, locuiesc în zone mai calde, cu o vegetație pitică).
Din hostel în hostel, din loc de campare în loc de campare, din autocar în autocar și chiar după o noapte de dormit într-o vamă, Silviu Reuț trece de la gringo (străin) la amigo (prieten), și de la amigo la hermano (frate), iar de la hermano la un adevărat mochillero (călător cu rucsacul în spate).
Peste aproape toată această călătorie planează însă periodic și pericolul, căci în America Latină, cu puține excepții, nu ești în siguranță nici în miezul zilei în anumite zone, iar seara este exclus să ieși pe stradă după căderea întunericului. Corupția, sărăcia, violența, bandele de narcotraficanți, prostituția, grupările anarhiste de tot soiul constituie bariere serioase în calea celor care ar vrea să viziteze aceste țări care se bucură, pe de altă parte, de un patrimoniu istoric și natural impresionant.
Ca să vizitezi America Latină cred că îți trebuie să ai o perspectivă asemănătoare cu cea a lui Silviu:
Călătoria este o acțiune menită cunoașterii – prin care cel care o întreprinde se deschide în fața lumii, însetat să afle mai mult, să simtă mai mult, să vadă mai mult, să audă mai mult, să fie stimulat intelectual și senzorial. Transformările existențiale prin care treceau călătorii de odinioară se datorau nu doar expunerii voite la nou și la diferit, ci și ciocnirii de tot felul de greutăți. Spontanul, neprevăzutul, suferința, lipsa banilor, pericolul – toate astea sunt condițiile aproape obligatorii care-i aduc călătorului acea dezvoltare personală transformată astăzi în clișeul corporatistului care pleacă în India pentru a se (re)găsi.
Călătoriile mele implică ambiția de a-mi descoperi limitele, de a vedea de ce sunt în stare, de a mă autodepăși; implică greutăți fizice și organizatorice care se pot solda cu dormitul în câmp sau cu a nu mânca mai nimic două zile la rând și, la fel de important, implică mult stoicism.
Pe lângă faptul că nu a apreciat nicicând siguranța din România mai mult decât după această călătorie în America Latină, o altă concluzie pe care o trage Silviu Reuț este următoarea:
Simt tot mai mult că oamenii din America de Sud, cu toate problemele, violența și sărăcia lor, continuă să fie umani, pe când Europa s-a transformat într-o colonie de roboți care s-au mutat parțial în afara lumii reale.
Iar întrebarea finală pe care ne-o lansează este:
De ce nu mai hoinărim și doar „călătorim”?
PS: Silviu ne propune și un soundtrack, incluzând la începutul fiecărui capitol câte o piesă pentru fiecare țară în parte, pentru că, nu-i așa?, călătorului singuratic îi șade bine cu muzica în căști.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 