Charles Haddon Spurgeon (19 iunie 1834 – 31 ianuarie 1892) a fost un pastor şi autor prolific, cu o influenţă puternică printre creştinii din toate denominaţiunile și supranumit „Prințul predicatorilor”.
Charles Haddon Spurgeon s-a născut în sătucul Kelvedon, Essex, pe 19 iunie 1834, fiind primul copil al lui John şi Eliza Spurgeon. Charles ştia multe lucruri creştine, deoarece văzuse viaţa trăită în credincioşie de părinţii şi bunicii săi, mersese la slujbe, ani de-a rândul luase parte la timpul devoţional regulat al familiei şi cunoştea Biblia, cum să găsească diferite cărţi şi versete, mai bine decât mulţi creştini. De asemenea, fiind pasionat de citit încă din copilărie, a fost fascinat de alegoria lui John Bunyan, Călătoria creștinului. În ciuda acestor lucruri, nu avea încă o viață complet dedicată lui Hristos. Convertirea a avut loc curând şi într-un mod surprinzător. Încercând să se adăpostească de viscol într-o seară, Charles a rămas la o capelă, la o predică ce l-a făcut să-și predea viața lui Hristos.
Curând după aceea, s-a mutat la Cambridge, s-a alăturat Bisericii Baptiste St. Andrews Street și și-a început slujirea ca predicator itinerant. În octombrie 1851, Charles a fost chemat să predice în prima biserică, Waterbeach Chapel, și la scurt timp după aceea a acceptat păstorirea Capelei New Park Street din Southwark, Londra, în aprilie 1854. În 1861 s-a deschis the Metropolitan Tabernacle iar slujirea lui a explodat, dând naștere la 66 de misiuni în afara bisericii. Slujirea sa remarcabilă la Londra avea să dureze 38 de ani, până la moartea sa, la 31 ianuarie 1892, la Menton, Franța.
Cu o pasiune pentru evanghelizare de neegalat, de-a lungul vieții sale Spurgeon a predicat Evanghelia la peste un milion de oameni, a botezat personal 15000 de noi credincioși, iar predicile sale au fost traduse în aproape patruzeci de limbi.
Spurgeon nu a fost doar predicator, ci și fondatorul unui colegiu pentru formarea de noi pastori și slujitori. În primii 20 de ani de la înființare, studenții săi au plantat 53 de noi biserici în Londra, pe lângă alte misiuni în Anglia și în întreaga lume. Pe lângă colegiu, Spurgeon a fondat două orfelinate și șaptesprezece case de întrajutorare a văduvelor.
Viaţa de familie este un alt indicator al sfinţeniei. Prea adesea, familia cunoaşte partea diferită, mai puţin atractivă a caracterului unei persoane, decât cea văzută vreodată de prietenii cei mai apropiaţi. Însă viaţa de familie a lui Charles şi Susannah a fost una foarte fericită. Dragostea lor unul faţă de celălalt, care fusese puternică încă de la început, a crescut an de an. Susannah era „îngerul fericirii lui“, aşa cum îi spunea soţul ei, l-a susţinut în toată munca lui până la final şi era implicată în diverse lucrări. Scriind la câţiva ani de la moartea soţului ei, Susannah spune la rândul ei că Charles a fost un om „de o smerenie dulce“ şi de o „bunătate aparte“. Mai mult, el avea „o puternică credinţă în Dumnezeu“ şi a trăit o viaţă „glorioasă şi fără pată“.
Viața lor a fost marcată și de tragedii și dezastre, despre care puteți citi mai multe în biografia sa. Deși s-a luptat toată viața cu depresia, în urma unei tragedii care a avut loc tocmai în timpul uneia din acțiunile sale de evanghelizare, acest lucru a făcut din el un pastor mai bine pregătit și plin de compasiune.
Despre Spurgeon la noi pe blog:
„C.H. Spurgeon: predicatorul poporului” de Peter Morden
„Dimineața și seara. Meditații pentru fiecare zi a anului” de Charles Spurgeon
O altă carte recent publicată:
Despre lupta lui Spurgeon cu depresia, pe blogul meu dedicat unei perspective creștine asupra bolilor psihice:
Din boală ia naștere o binecuvântare – C. H. Spurgeon
Din boală ia naștere o binecuvântare – C. H. Spurgeon – partea a 2-a
CARTEA E O VIAȚĂ 