„C.H. Spurgeon: predicatorul poporului” de Peter Morden


Astăzi descoperim biografia cunoscutului predicator Charles Spurgeon – „Prinţul predicatorilor”, cum a fost el supranumit – pastor şi autor prolific, cu o influenţă puternică printre creştinii din toate denominaţiunile, intitulată C.H. Spurgeon: predicatorul poporului, scrisă de Peter Morden.

Charles Haddon Spurgeon s-a născut în sătucul Kelvedon, Essex, pe 19 iunie 1834, fiind primul copil al lui John şi Eliza Spurgeon. Atmosfera puritană în care a fost crescut Charles Spurgeon a fost deosebit de importantă. Astăzi, cuvântul „puritan“ are conotaţie negativă pentru mulţi. Imaginea unui puritan este aceea a unei persoane mai degrabă stricte şi care interzice totul, al cărei scop principal în viaţă este să strice distracţia altor oameni. Însă puritanii erau creştini calzi şi devotaţi, departe de a fi băgăreţii lipsiţi de bucurie care apăreau în caricaturile populare. Ce era impresionant la puritani era modul în care doctrina sănătoasă era împletită cu o experienţă profundă, bogată cu Dumnezeu. Putem spune că aveau o credinţă care le atinsese atât minţile, cât şi inimile. Erau, de asemenea, oameni practici, care doreau să trăiască pentru Hristos în lumea reală.

Charles ştia multe lucruri creştine, deoarece văzuse viaţa trăită în credincioşie de părinţii şi bunicii săi, mersese la slujbe, ani de-a rândul luase parte la timpul devoţional regulat al familiei şi cunoştea Biblia, cum să găsească diferite cărţi şi versete, mai bine decât mulţi creştini. Cu toate acestea, Charles nu avea o credinţă vie proprie, nu Îl cunoştea încă pe Isus ca Mântuitor. Convertirea a avut loc curând şi într-un mod surprinzător. Încercând să se adăpostească de viscol într-o seară, Charles a rămas la o capelă, la o predică din Isaia 45:22. „Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul.“

Charles mărturisea: Predicatorul s-a uitat la mine şi, îndrăznesc să spun, cu aşa puţini oameni prezenţi, m-a recunoscut că sunt un străin. Fixându-şi privirea asupra mea, ca şi când mi-ar fi cunoscut întreaga inimă, a spus: „Tinere, arăţi mizerabil… şi întotdeauna vei fi mizerabil – mizerabil în viaţă şi mizerabil în moarte – dacă nu asculţi ce spune textul meu. Dar dacă asculţi acum, în acest moment, vei fi salvat.“ Apoi, ridicându-şi mâinile, a strigat, cum numai un metodist primar putea striga: „Tinere, priveşte la Isus Hristos. Priveşte! Nu ai nimic de făcut, doar să priveşti şi să trăieşti!“

ch._spurgeon_predicatorul_poporului_1-252-9822Spurgeon nu era obişnuit ca predicatorii să-i vorbească direct lui de la amvon. Însă Dumnezeu a folosit această provocare simplă şi directă, de la un vorbitor obişnuit pentru a-i deschide ochii lui Spurgeon. Tânărul „a privit“, iar când a procedat aşa, a văzut ceea ce numea „priveliştea minunată a lui Isus murind pentru mine ca Salvator“. Bucuria şi uluirea convertirii din acea zi nu l-a mai părăsit niciodată.

Curând, a devenit evident faptul că Spurgeon era un predicator dăruit. Oamenii au observat şi dedicarea lui faţă de Dumnezeu şi entuziasmul său veritabil. La doar 16 ani, era deja cunoscut în întreg districtul Fenland drept „băieţandrul predicator al Ţinutului Mlaştinilor“. A fost credincios în lucruri mici. Acum Dumnezeu era gata să deschidă o nouă direcţie de lucrare pentru el.

În 1854, Spurgeon a acceptat chemarea bisericii New Park Street din Londra de a fi pastor, iniţial pentru o scurtă perioadă de probă. Era, însă, destul de clar în ceea ce-i privea pe toţi, că angajamentul va deveni permanent. Spurgeon a predicat aceeaşi Evanghelie ca până atunci şi cu acelaşi efect. Deşi plin de teologie sănătoasă şi conţinut biblic, mesajul era simplu şi direct, pe limbajul poporului. Era, de asemenea, însufleţit şi dramatic, în contrast evident cu mesajele mai degrabă standard şi greoaie pe care locuitorii Londrei care mergeau la biserică erau obişnuiţi să le asculte.

În 1856 s-a căsătorit cu o membră a bisericii New Park Street, Susannah Thompson, într-o capelă aşa de aglomerată încât uşile au trebuit închise cu o jumătate de oră mai înainte de începerea slujbei. Viaţa lor de căsnicie a fost atinsă de triseţe, dar dragostea lor unul pentru celălalt nu s-a răcit. Au fost de asemenea parteneri în lucrarea evanghelistică.

Bisericile în care predica Spurgeon nu erau destul de mari ca să încapă toţi cei care voiau să-l audă. Înainte de finalul primului an la New Park Street, problema supra-aglomerării devenise deja acută.

Pentru a rezolva această problemă, Spurgeon a propus închirierea sălii muzicale din Surrey Gardens, Kennington, care avea o capacitate de 10.000 de locuri. Din nefericire, sala avea să fie scena a ceea ce Spurgeon descria mai târziu drept „criza cea mai însemnată“ din întreaga sa viaţă.

La prima slujbă de la Surrey Gardens, sala a fost periculos de plină. Slujba a început normal. Însă, la un moment dat, s-au auzit strigăte. Unele relatări sugerează că un grup ar fi strigat că balcoanele se prăbuşesc, alţii că s-ar fi declanşat un incendiu. Deşi Spurgeon a încercat să liniştească mulţimea, panica s-a instalat, iar mulţimea s-a călcat în picioare, grăbindu-se să iasă. Spurgeon însuşi s-a prăbuşit, iar unii care au văzut acest lucru au crezut că predicatorul murise. Abia după aceea a aflat proporţiile tragediei. Mulţi oameni au fost răniţi grav, iar şapte persoane şi-au pierdut viaţa.

Dezastrul i-a marcat viaţa. Spurgeon a experimentat o profundă depresie spirituală, retrăind evenimentele groaznice şi chinuindu-se zi şi noapte. Biserica lui Spurgeon a fost copleşită de ceea ce s-a întâmplat. Dar credincioşii au rămas loiali pastorului lor şi erau profund preocupaţi de luptele lui de după eveniment. Loialitatea şi dragostea lor, rugăciunile lor, precum şi experienţa strânsă a lui Spurgeon cu Hristos cel înviat, s-au unit pentru a-i da curaj să predice din nou.

Ce determina, însă, mulţimile, să vină cu miile şi să-l asculte pe acest tânăr predicator? Întotdeauna Spurgeon vorbea pe limba poporului, subliniază Peter Morden, autorul biografiei. Era sensibil faţă de audienţa în faţa căreia vorbea şi era gata să-şi schimbe limbajul pentru a se potrivi ocaziei. Dar niciodată nu îşi compromitea mesajul lui esenţial nici în cel mai mărunt aspect.

Conştient de cultul personalităţii, Spurgeon voia ca toţi să ştie că el era un slujitor al lui Hristos şi că dorinţa lui era să predice Evanghelia lui Hristos în puterea Duhului Sfânt. Suferinţa lui l-a înzestrat, de asemenea, cu o mare empatie pentru oamenii care se luptau ei înşişi cu greutăţi.

Scripturile erau extrem de importante pentru Spurgeon. Era dedicat Bibliei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu demn de încredere; predica din Biblie cât de mult putea cu acurateţe; iubea Biblia pentru modul în care i-L revela pe Isus. Este cunoscut faptul că el a refuzat să se avânte într-o apărare intelecuală detaliată a Scripturilor atunci când autoritatea acestora a fost atacată de feluriţi critici ai secolului al 19-lea. Să aperi Biblia? Pentru Spurgeon la fel de bine s-ar putea vorbi de a apăra un leu; nu era necesar! Mai degrabă creştinii ar trebui să „lase leul liber“ să îşi facă lucrarea de convingere şi convertire a lumii. Când Biblia avea să fie aplicată la inimile oamenilor de către Duhul Sfânt, atunci îi vor cunoaşte adevărul şi îi vor simţi puterea.

Viaţa de familie este un alt indicator al sfinţeniei. Prea adesea, familia cunoaşte partea diferită, mai puţin atractivă a caracterului unei persoane, decât cea văzută vreodată de prietenii cei mai apropiaţi. Însă viaţa de familie a lui Charles şi Susannah a fost una foarte fericită. Dragostea lor unul faţă de celălalt, care fusese puternică încă de la început, a crescut an de an. Susannah era „îngerul fericirii lui“, aşa cum îi spunea soţul ei, l-a susţinut în toată munca lui până la final şi era implicată în diverse lucrări. Scriind la câţiva ani de la moartea soţului ei, Susannah spune la rândul ei că Charles a fost un om „de o smerenie dulce“ şi de o „bunătate aparte“. Mai mult, el avea „o puternică credinţă în Dumnezeu“ şi a trăit o viaţă „glorioasă şi fără pată“.

 Deşi am văzut până acum impactul slujirii lui de duminică, o altă lucrare este descrisă drept „cea mai grozavă predică pe care a avut-o domnul Spurgeon vreodată“. Este vorba despre orfelinatul pe care Spurgeon l-a construit la Stockwell, la sud de Londra. Acest orfelinat a transformat vieţile multor oameni, băieţi şi fete a căror viaţă ar fi fost altfel complet mizerabilă.

Dragostea creştină era arătată nu doar prin aducerea copiilor nevoiaşi, ci şi prin standardul de grijă pe care aceşti copii îl primeau de îndată ce ajungeau aici. Spurgeon era pe deplin implicat în viaţa orfelinatului. Copiii îl iubeau, iar vizitele lui dădeau întotdeauna naştere la cele mai zgomotoase demonstrații de încântare.

Experienţa lui Spurgeon ne vorbeşte cu putere nouă. Dacă ne-am simţit aşa cum s-a simţit Spurgeon în acele zile întunecate imediat după dezastrul de la Surrey Gardens, dacă experimentăm „o noapte întunecată a sufletului“, identificându-ne cu Spurgeon în suferinţa lui, în pierderea speranţei şi în sentimentul că Dumnezeu ne-a abandonat, noi ştim că în Hristos, Dumnezeu chiar ne iubeşte. Oricât de dificile ar fi lucrurile, Dumnezeu are un plan şi un scop pentru vieţile noastre. Așadar, descoperiţi-l şi voi pe Charles Spurgeon, în multiplele sale ipostaze, citind biografia lui Peter Morden, C.H. Spurgeon: predicatorul poporului.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s