Acum câțiva ani, îl vedeam prin propriul meu telescop amator, pe „stăpânul inelelor” – planeta Saturn, cam încețoșată, însă maiestuoasă, înconjurată de inelele sale. E o imagine care nu ți se șterge ușor din memorie.
Iar dacă ești pasionat de astronomie, însă nu ai avut cum (încă) să îți dedici timpul acestui domeniu fascinant, e interesant să mai apară câte o carte care să te poarte prin spațiu în modul ei unic.
Adrian Șonka, autorul cărții cu dor de ducă (prin spațiu) de astăzi, este astronom de mai bine de 20 de ani, timp în care a privit cerul și a învățat să observe multe tipuri de obiecte cosmice: stele variabile, asteroizi, planete, etc. În prezent observă asteroizi și planete prin telescoapele Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” și cele ale Institutului Astronomic al Academiei Române. Scrie constant despre astronomie și observații astronomice pe site-ul său, http://www.sonkab.com și este de asemenea autorul „Ghidului micului astronom prin Univers”.
Cartea de astăzi, O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică nu este o carte normală de astronomie. Autorul scrie: „Eu am plănuit să fie un fel de astronomie comparată, în care să aleg o proprietate a unei planete și să prezint ce se întâmplă în acel domeniu și pe celelalte.”
Așadar, cartea ne duce de-a lungul și de-a latul Sistemului Solar, discutând despre atmosfere, temperaturi, apă (sau lipsa ei) sau sateliți, și apoi dincolo de acesta, printre galaxii. Pentru a mai descreți frunțile, cartea este presărată cu comparații mai mult sau mai puțin nostime cu viața cotidiană. Spre exemplu, aflăm faptul că „nici pe Mercur nu scapi de Eminescu, un crater de 120 km în diametru, care va fi vizitat de copiii care trebuie să dea capacitatea sau bacalaureatul (pentru mine este mult mai interesant că există un crater Chesterton și unul Tolkien!). Sau faptul că Marte este planeta cea mai primitoare, pentru că pe ea doar te sufoci (spre deosebire de a fi ars, pulverizat, aplatizat sau de a cădea în infinitul planetelor gazoase, la temperatura de 7000 C și presiune de 1 milion bari). Apropo, dacă vrei să îi spui cuiva pe scurt ce sunt acelea planete gazoase, spune-i așa: picături enorme de hidrogen ultra fierbinte cu un mic miez de piatră și metal. Și tot felul de alte paradoxuri, precum faptul că Neptun și Uranus sunt compuse din ghețuri astrofizice, dar nu ar trebui să le explici mai în detaliu, pentru că li se pierde farmecul: gheața astrofizică este de fapt fierbinte, densă și întunecată. Sau faptul că pe Triton, un satelit al lui Neptun, există „încălzire globală”: din 10 în 10 ani, presiunea atmosferică se dublează; în 1989 era primăvară, între timp s-a făcut vară și în 2088 va veni Crăciunul și pe Triton.
Și apropo de Saturn, planeta din introducere – este și planeta care îndrăznește să aibă (citiți fiecare cuvânt cu atenție și imaginați-vă!) un satelit la o depărtare mai mică de 3 ori decât cea la care se află Luna de Pământ. Priveliștea ar fi extraordinară pentru că Saturn ar fi de 80 de ori mai mare decât se vede Luna de pe Pământ.
Și în final, aflăm și că nu este frumos să îi învățăm pe copii să spună bule, ci „celule de convecție”
Oricine trebuie să treacă prin experiența emoționantă de a afla că este un simplu om, stând pe o planetă minusculă care se rotește în jurul unui soare banal. Ar trebui să te simți bine că așa stau lucrurile, pentru că faci parte din singura specie care poate înțelege imensitatea Universului.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
