Citate

Un strop de viață #860


Acum, lucrul măreț este acesta: Îi suntem consacrați și dedicați lui Dumnezeu astfel ca ulterior să nu gândim, să nu vorbim, să nu medităm și să nu facem nimic din ceea ce nu ar fi spre gloria Lui… Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, să nu lăsăm ca rațiunea sau voința noastră să ne conducă faptele sau planurile. Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, să nu ne facem un scop din a căuta ceea ce este folositor pentru noi ținând seama de carne. Nu ne aparținem nouă înșine: prin urmare, haideți să uităm de noi și de tot ce este al nostru atât cât putem. Dimpotrivă, noi suntem ai lui Dumnezeu: haideți, așadar, să trăim pentru El și să murim pentru El. Noi suntem ai lui Dumnezeu: să lăsăm, așadar, ca înțelepciunea și voința Lui să stăpânească peste toate acțunile noastre. Noi suntem ai lui Dumnezeu: să lăsăm, în consecință, ca toate părțile vieții noastre să tindă înspre El ca singurul nostru scop legitim.

Jean Calvin (1509-1564)

Un strop de viață #859


Adu-ne, Doamne, Dumnezeule, la trezirea cea de pe urmă, în sălașul și la porțile cerului, pentru a intra pe poartă și a locui acolo unde nu va fi întuneric sau scânteie orbitoare, ci o singură lumină, mereu aceeași; nu va fi nici zgomot, nici tăcere, ci o muzică mereu aceeași; nu vor fi temeri, nici speranțe, ci mereu aceeași stăpânire; nu vor fi sfârșituri sau începuturi, ci veșnicie neschimbătoare; în locuința slavei și a stăpânirii Tale, o lume fără de sfârșit.

John Donne (1572-1631)

Un strop de viață #858


Speranța învierii nu este un simplu optimism, ci ea îndreaptă viața creștină cu fața către viitor, nelăsând-o să stăruiască doar asupra prezentului. Speranța creștină nu îl are în vedere doar pe creștinul individual, și nici doar biserica. Ci ea se referă la întreaga creație, sortită putrezirii din pricina acelui prim păcat: „Blestemat este acum pământul din pricina ta… spini și pălămidă să-ți dea” (Geneza 3:17-18). Acest blestem, extins chiar și asupra pământului și a roadelor sale, va fi desființat în momentul învierii. Întreaga creație va fi răscumpărată din durere și suferință. Plânsul și suspinele nu vor mai fi. Lacrimile ne vor fi șterse. Chiar și creierele împotrivitoare sau insensibile vor fi restaurate.

Kathryn Greene-McCreight, Întunericul, singurul meu însoțitor

Un strop de viață #857


Suferința nu este eliminată prin înviere, ci transformată de aceasta. „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8:18-19). Învierea ne oferă nădejde pentru viitor. Odată cu întoarcerea lui Isus, moartea nu va mai fi. Venirea Sa în slavă va nimici chiar și puterea dușmanului suprem, moartea. Dumnezeu va șterge orice lacrimă. Însă acum încă avem lacrimi în ochi. Trupurile noastre sunt încă pradă morții. Dar în viitorul lui Dumnezeu, „Moarte, vei muri” (John Donne). Iată nădejdea creștină: prin puterea învierii lui Cristos, pârga învierii celor adormiți, vom fi înviați și noi la o viață fericită alături de Dumnezeu.

Kathryn Greene-McCreight, Întunericul, singurul meu însoțitor

Un strop de viață #856


Când identitatea ta este în Cristos, identitatea ta este aceeași ieri, azi și mâine. Criticile nu pot s-o schimbe. Eșecurile nu pot s-o destabilizeze. Listele nu pot s-o definească. Când identitatea ta este întemeiată pe Stâncă, ea este solidă ca stânca. Atâta vreme cât Dumnezeu este de partea ta, nu contează ce munte ți se înalță în față. Tu nu ești cel ce ai fost ieri, tu nu ești greșelile tale din trecut, tu nu ești eșecurile tale, tu nu ești zdrobirea ta. Tu ești suficient de curajos pentru astăzi, fiindcă El este. Ești suficient de puternic pentru ce-ți stă înainte, fiindcă El este. Și ești suficient pentru tot ceea ce este, fiindcă El este întotdeauna.

Ann Voskamp, Calea frângerii