Autor: Irina Enache

Apa* Horsiesi a spus: „Dacă o cărămidă de lut nears e pusă la temelie lângă râu, ea nu durează nici măcar o zi. Dacă e arsă, ea ține ca piatra. Tot așa e omul care are gând lumesc: nu este ars de frica de Dumnezeu. Dacă ajunge la vreo mărire, atunci se destramă, căci multe sunt ispitele unora ca aceștia, mai ales dacă sunt în mijlocul oamenilor. E bine ca omul să-și cunoască măsura ca să fugă de povara măririi. Cei întăriți prin credință sunt de neclintit. Cât despre Sfântul Iosif, dacă cineva voia să-I vorbească, el spunea: „Nu sunt un om pământesc.” Căci cu câte ispite a fost ispitit și în ce ținuturi, unde nu era urmă de slujire a lui Dumnezeu! Dar cu el era Dumnezeul părinților lui și l-a izbăvit din tot necazul. Și acum se află cu părinții lui în împărăția cerurilor. Noi, însă, cunoscându-ne măsura, să ne luptăm, căci de-abia putem să scăpăm de judecata lui Dumnezeu.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Un bătrân a spus o pildă: „Era odată un bătrân renumit care avea darul vederii. Și s-a întâmplat să mănânce împreună cu mai mulți frați, și în timp ce mâncau, bătrânul a avut o vedenie în duh: i-a văzut pe cei care stăteau la masă: unii mâncau miere, unii pâine, alții necurății. Și s-a minunat în sinea lui și s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, dezvăluie-mi taina aceasta: aceleași bucate sunt dinaintea tuturor, dar în timp ce frații mănâncă, ele par să se preschimbe la unii în miere, la unii în pâine, iar la alții în necurăție. Și a auzit un glas de sus zicând: „ Cei care mănâncă miere sunt aceia care se așază la masa cu frică, cu înfiorare și cu bucurie duhovnicească și se roagă fără încetare, iar ruga lor se înalță până la Dumnezeu asemenea tămâii; de aceea mănâncă miere. Cei care mănâncă pâine sunt aceia care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea, pentru toate bunătățile pe care El ni le-a dat. Cei care mănâncă mizerii sunt cei care cârtesc, zicând: asta-I bună, asta-I rea. Așa ceva nu se cuvine, ci mai nimerit ar fi să-L slăvească pe Dumnezeu și să-I trimită binecuvântări Domnului, ca să se împlinească cu noi tot ce s-a zis, adică: „Tot ce faceți, să faceți pentru slava lui Dumnezeu.”

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Un frate l-a întrebat (pe apa* Poimen): „La ce se cuvine să iau aminte când șed în chilie? El i-a răspuns: „Sunt doar un om într-o groapă adâncă până la gât și pentru că sunt încărcat cu o povară strig: „Doamne ai milă de mine!

A mai zis: „Pământul pe care Dumnezeu a poruncit să se aducă jertfă este smerenia inimii!

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.