Deși am reușit să citesc multe cărți în luna octombrie, aproape toate au fost cărți ilustrate pentru copii, majoritatea în franceză, împrumutate de la Institutul francez. Am avut și o carte lungă în lucru la editare, așa că pe lângă cele menționate deja nu și-au mai făcut loc decât o carte despre Pavel, un volum de manga și două de poezie, în total 28 de cărți. Iată care au fost! (Sper să nu vă ia 28 de minute să citiți acest articol!)
Am început luna octombrie citindu-i lui Mihai ce cărți mai aveam din tura aceea de la Institutul francez, și anume: Simon et le secret de Justin de Sophie de Mullenheim și Romain Guyard, Lison la licorne – Une journée à cent à l’heure! de Olivier Gay și Vayounette, Adélidélo – Le carnaval des bisous de Marie-Agnès Gaudrat și Frédéric Benaglia și, desigur, încă un volum cu Ștrumfi, Les schtroumpfs et le demi-génie.
Apoi am terminat „pentru mine” Les petites filles top-modèles de Clémentine Beauvais, un volum pentru pre-adolescenți despre copii fotomodel și volumul 6 din seria manga L’Atelier des Sorciers de Kamome Shirahama, despre care am scris pe larg acum trei luni. În acest volum nu se întâmplă mare lucru, și trecuse ceva timp de când intrasem în acest univers și mi-a luat un pic să mă dezmeticesc, așa că nu pot să zic mare lucru despre el.
După aceea am revenit la biblioteca de cartier, unde am găsit multe bunătăți, dintre care i-am citit chiar în seara aceea lui Mihai Grădina pământeană a Prințesei de Marți de Veronica D. Niculescu (care ni s-a părut cam fâs amândurora) și Povestea kendamei pierdute de Adina Rosetti, cu ilustrații de Irina Dobrescu – că tot a reînviat interesul pentru kendama și este și o poveste plasată oarecum în vecinătatea noastră, în cartierul Ferentari. Niște realism magic, marca Adina Rosetti. Drăguț. Dar îmi mențin părerea că scrie mai bine fantasy pur decât povești plasate în contemporaneitate sau cel puțin mie mi-au plăcut cele din prima categorie mai mult.
Apoi am terminat un volum de poezii scrise de Malcolm Guite, The Singing Bowl, pe care îl începusem de ceva timp. Nu toate poeziile mi-au plăcut la fel de mult și volumul ca întreg nu mi-a plăcut la fel de mult ca cel cu sonetele pentru anul liturgic, dar mereu mă surprinde măcar prin câte un vers. (V-am pus link chiar la blogul poetului.)
După aceea am făcut o nouă vizită la Institutul francez, de unde ne-am întors, desigur, cu alte volume cu Ștrumfi, dintre care am apucat să citim două: Le Bébé Schtroumpf (care e scris de Peyo, autorul original, și cuprinde de fapt trei povestioare) și Le Cosmoschtroumpf (scris tot de Peyo, care include două povești).
I-am mai citit și César et ses drôles de voisins de Nadine Brun-Cosme și Thierry Manès și Robine super héroïne de Emmanuelle Cabrol și Binny Talib.
Eu am mai citit separat restul de cărți ilustrate împrumutate de data asta, dintre care două dintre ele sunt traduse și în limba română.
O să încep cu cea scrisă de un autor pe care îl descoperisem acum mulți ani la Institut și îi citisem toate cărțile pe care le aveau. Deci am luat-o fără să mă intereseze prea mult despre ce era vorba, mai ales că avea și o copertă tomnatică. Este vorba despre L’heure magique de Jean-Philippe Arrou-Vignod, cu ilustrații delicate de François Ravard.
Este o povestioară despre „ora magică” în care copiii pot surprinde venirea căprioarelor într-un luminiș din pădure.
Apoi am citit La Jeune Fille et l’Oiseau de Pierre Joly și Virapheuille, pe care am luat-o pentru că ilustrațiile îmi aminteau de Arrietty. Super drăgălașă!
Cele două cărți pe care le-am citit în continuare care spuneam că sunt traduse și în limba română sunt Mon amie la petite sirène (Prietena mea, Mica Sirenă) și Mon amie la licorne (Prietenul meu, Unicornul – mi-ar fi plăcut s-o lase la feminin ca francezii, licornă), ambele de Briony May Smith, care este o autoare și ilustratoare engleză.
Mi-au plăcut ilustrațiile ambelor volume, dar mai mult mi-a plăcut și ca poveste, și ca ilustrații cea cu licorna, poate și pentru că am eu o slăbiciune pentru licorne (din alea mitologice, nu unicornii pe care îi vezi pe toate obiectele pentru copii!).
Am citit apoi și al doilea volum de poezii din această lună, și anume, Nu închide geamul de Felicia Simion, însoțit de ilustrațiile fiice sale, Aurora. Vă las mai jos niște mostre. Jumătate l-am citit la poarta școlii, așteptându-l pe Mihai, după ce tocmai luasem coletul și restul mai încolo în aceeași zi. Numai atât zic. Să mai scrie, că mai vreau!
Apoi a sosit comanda de cărți făcută la editura Univers Enciclopedic Junior, unde pândesc toate noile apariții de Elsa Beskow și de unde am luat de data asta și trei cărți pentru alt copilaș. Prin urmare, mai întâi le-am citit pe acestea, și anume: Când vine ora de culcare de Katja Reider și Antje Flad, Descoperă primăvara, vara, toamna și iarna de Christine Kugler și A venit toamna în pădure de Daniela Kulot (care nu e de mirare că s-a epuizat, că este de sezon și e foarte drăguță!).
De Elsa Beskow am cumpărat și am citit luna asta Copiii Pădurii (foarte drăguță!), Călătorie către tărâmul A fost odată ca niciodată (și mai drăguță!), Oul Soarelui (adorabilă!) și Grădina fermecată (ce să mai, sunt una mai drăguță decât alta!). PS: Am văzut că mai sunt în pregătire încă două, shhh!
Ce-mi pare mie rău este că nu am insistat să o descopăr pe autoarea asta cât era Mihai mai mic, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa?
Ultima carte ilustrată pe care o menționez înainte de a trece la alte cărți mai „consistente” este o carte pe care am câștigat-o într-un pachet cu alte două cărți la un giveaway organizat de Bookisit (mulțumesc din nou!). Este vorba despre E corpul MEU! de Mai Lan Chapiron, o carte despre cunoașterea și protejarea zonelor intime, pe care copiii sunt învățați că nu are voie să le atingă nimeni în afară de ei înșiși.
Printre toate aceste cărți ilustrate pentru copii am parcurs însă cu mare interes și o carte fără ilustrații, dar la fel de captivantă, și anume, Pavel, apostolul lui Iisus Mesia – O biografie de N.T. Wright.
Studiem cu biserica cartea Faptele apostolilor și m-am gândit că mi-ar plăcea să înțeleg cum se întrepătrunde viața lui Pavel descrisă acolo cu epistolele sale, așa că mi s-a părut că e momentul perfect să citesc în sfârșit această carte pe care o aveam de ceva timp în bibliotecă. Nici nu mai citisem de mult ceva de N.T. Wright, așa că eram foarte curioasă.
Curiozitatea și interesul mi-au fost răsplătite de această carte captivantă în care el îl studiază și îl prezintă pe Pavel în primul rând în contextul său evreiesc, iar apoi în cel mai amplu al culturii greco-romane, făcând niște legături și observații pe care nu le-am mai întâlnit în altă parte, dar care și explică foarte bine logica reacțiilor și a scrierilor lui Pavel.
Ne-am obișnuit atât de mult să citim epistolele sale prin lentila unei anumite interpretări, în funcție de mediul în care am crescut, încât l-am desprins complet pe Pavel de lumea în care a trăit și a scris și de ce impactul zguduitor pe care l-a avut pentru el și pentru evrei la început schimbarea de paradigmă pe care a produs-o Hristos. Erau atât de multe lucruri de lămurit în acel context și ne este greu să ne imaginăm cât de dificil era de făcut acest lucru în secolul I, când nu puteai să transmiți vești instant ca acum.
Nu am fost niciodată pasionată de scrierile lui Pavel sau de persoana lui, dar citind această biografie am putut să empatizez mai mult cu el, am înțeles de ce în anumite epistole trebuie să-și justifice autoritatea, am putut să văd ca niciodată luptele pe care le-a avut de dus și de ce miza lor era atât de mare pentru ambele tabere, ce să mai, N.T. Wright mi l-a apropiat ca om și frate în Hristos așa cum scrierile sale nu au reușit să o facă niciodată până acum! Cu siguranță voi reciti cu alți ochi atât Faptele apostolilor, cât și epistolele sale.
Singura parte care m-a iritat foarte tare și a perturbat pe alocuri mult experiența de lectură a fost calitatea foarte slabă a traducerii și redactării acestei ediții în limba română! Să o revizuiască sau să o retraducă cineva, că e mare păcat!
Ar fi multe de zis despre ea, poate reușim să o prezentăm într-un episod viitor, când ne vom putea mobiliza să reluăm înregistrările (sunt mai multe cărți în lucru, sperăm să nu ne uitați și să merite așteptarea!).
Până atunci m-am ocupat luna aceasta de editarea traducerii unui devoțional pe un an, Catching Whimsy de Bob Goff (sunt curioasă care va rămâne titlul în română în final) și cu asta am încheiat acest raport mai „colorat” și mai plin de ilustrații decât de cuvinte.
Nu știu ce-mi va rezerva luna noiembrie, am niște cărți deja începute, altele în așteptare și, ca de obicei, teancul TBR crește neîncetat. Despre toate noutățile interesante care apar nici nu mai zic nimic, noroc că vine Black Friday, și apoi, la începutul lui decembrie, Gaudeamus!
Voi ce citiți toamna asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 