Știați că în Astana, capitala Kazahstanului, ridicată de la zero în mai puțin de douăzeci de ani, există un turn înalt de 110 m, în formă de copac, pe ale cărui ramuri stă un ou de aur? Sau că Tadjikistan deține recordul- pentru cel mai înalt catarg de steag din lume, dar și cel mai mare teatru din Asia Centrală și (foarte important :D) cea mai mare bibliotecă din regiune și cel mai spațios salon de ceai? Sau că în Irbil, cel mai mare oraș din Kurdistanul irakian, prețurile la hotel sunt mai mari decât în majoritatea capitalelor europene și chiar în multe orașe americane?
În ciuda „caracterului lor diferit”, aceste pământuri au fost întotdeauna de o importanță crucială în istoria globală, într-un mod sau altul, legând Răsăritul de Apus, servind ca spații de întrepătrundere a ideilor, a obiceiurilor și a limbilor, din Antichitate și până în zilele noastre. Iar astăzi, Drumurile Mătăsii se edifică din nou – neobservate și nebăgate în seamă de mulți specialiști.
Economiștii și-au concentrat atenția asupra unor țări fără legături istorice între ele. Însă ar trebui să privim către adevăratul „centru al lumii”. Nu este vreun Est Sălbatic sau vreo Lume Nouă așteptând să fie descoperită, ci o regiune cu o serie de legături care răsar din nou înaintea ochilor noștri.
Despre acest „centru al lumii” și zămislirea, din interiorul lui, a celui mai important drum care a influențat istoria lumii, ne povestește cartea „Drumurile Mătăsii. O Nouă istorie a lumii” de Peter Frankopan, profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități.
Peter Frankopan este pasionat să ne redea istoria adevărată a lumii, acea istorie și geografie pe care nu o învățăm la școală, pentru că este sufocată de insistența asupra ascensiunii Europei. Însă puntea care face legătura între Orient și Occident reprezintă însuși punctul de intersecție al civilizațiilor. Autorul ne poartă pașii sistematic, cu pasiune și disciplină, prin toate etapele ascensiunii și prăbușirii imperiilor, marilor puteri invadatoare, cuceritori sau coloniști – din Veneția până în Manila, din Samarkand până în Alaska, pe drumul pe care au circulat atât mărfurile de lux sau mirodeniile, cât și ideile și religiile, atât filosofia și știința, cât și sclavii sau chiar molimele – împletind o poveste fascinantă a trecutului nostru, care ne influențează direct prezentul și viitorul.
În această regiune au prins viață cele mai mari religii ale lumii; aici s-au zbătut să câștige adepți iudaismul, creștinismul, islamul, budismul și hiduismul. Acesta este cazanul în care s-au întrecut grupurile lingvistice, unde limbile indo-europene, semitice și sino-tibetane s-au făcut auzite alături de cele altaice, turcice sau caucaziene. Consecințele ciocnirilor dintre culturi și rivali s-au resimțit până la mii de kilometri depărtare. De aici, s-au deschis noi modalități de a privi trecutul și a prins contur o imagine a unei lumi profund interconectate, unde ceea ce se întâmpla pe un continent influența cursul lucrurilor de pe un altul, unde consecințele evenimentelor din stepele Asiei Centrale se puteau resimți în Nordul Africii, unde întâmplările din Bagdad aveau ecou în Scandinavia, unde descoperirile din Americi afectau prețurile bucurilor din China și făceau să crească cererea de cai pe piețele din nordul Indiei.
Cartea Drumurile Mătăsii este atât de impresionantă în detalii și anvergură pe cât este și geografia pe care o acoperă. Peter Frankopan are o capacitate uluitoare de sinteză dar și o ușurință a povestirii care face istoria să curgă și să îți capteze din ce în ce mai mult interesul.
O carte excelentă (chiar dacă stufoasă și intimidantă la prima vedere) care ne poartă atât în timp, cât și în spațiu, pe tărâmuri exotice, prin bazare înmiresmate și palate orientale, prin stepe călcate de caii mongolilor, pe corăbiile vikingilor sau pe navele piraților din Lumea Nouă.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 