Keith Randell, autorul cărții Jean Calvin și Reforma târzie, abordează trei mari domenii ale cercetării acestui subiect: viața și activitatea lui Calvin în Geneva, concepția sa religioasă – pentru identificarea asemănărilor și deosebirilor față de doctrina lui Martin Luther și cea a Bisericii Catolice – și difuzarea ideilor sale. Această analiză încurajează cititorul să-și formeze propriile opinii asupra cauzelor succesului și răspândirii calvinismului.
La finalul fiecărui capitol al cărții veți găsi scheme, ideile principale ale capitolului și întrebări pe baza textului, care pot fi utile pentru un studiu aprofundat, dar și pentru elevii și studenții care vor să aibă acces la istorie în moduri mai interesante.
Jean Calvin a fost figura dominantă a celei de-a doua etape a Reformei. El este fondatorul calvinismului, doctrină protestantă care a impus o nouă orientare Reformei, după ce impulsul inițial aparținând lui Martin Luther s-a pierdut, luteranismul fiind noua religie acceptată de cei mai mulți locuitori din nordul Germaniei și din Scandinavia.
El era francez, născut la Noyon, în Picardia, în 1509. Numele lui era Jean Chauvin, dar asemeni multor cărturari ai timpului, aflați atunci în perioada de formare, el adoptase încă de tânăr numele latinizat Calvinus. Tatăl său era avocat și își asigurase o poziție importantă pe plan local, fiind unul dintre susținătorii protestantismului. Avea ambiții mari pentru fiul său care, spera el, avea să continue ieșirea familiei din anonimat și a făcut tot posibilul pentru ca acest lucru să devină realitate.
Astfel, și-a propus să obțină pentru fiul său accesul în rândul preoților Bisericii Reformate și l-a călăuzit, în consecință, pe calea urmată de toți aspiranții la treptele ierarhiei bisericești, și anume, studiul limbii latine și intrarea de timpuriu la universitate. Jean s-a dovedit a fi un elev eminent care a îndrăgit curând exercițiile de gimnastica minții spre care fusese condus. Atunci când tatăl a hotărât, din motive care au rămas necunoscute, că viitorul fiului său va fi avocatura, și nu preoția, Calvin s-a transferat foarte supus la o altă universitate pentru a studia dreptul, în locul teologiei.
După moartea tatălui său, însă, din motive greu de precizat, Calvin a abandonat dreptul și a revenit la studiul limbilor latină și greacă, devenind apoi interesat de protestantism.
Atunci când autoritățile au lansat o adevărată campanie pentru identificarea și arestarea tuturor criticilor, Calvin s-a hotărât să părăsească Franța, refugiindu-se la Basel, în Elveția, un centru al opoziției moderate față de Biserica Catolică. A putut rămâne la Basel destul timp pentru a-și termina prima carte protestantă, Instituția religiei creștine, o enumerare a principalelor precepte ale protestantismului.
Putem afirma, fără să exagerăm, că Jean Calvin nu a fost un gânditor creator, scrie Keith Randell. Trebuie însă să recunoaștem că a fost un as în a duce mai departe ideile și conceptele create de alții, sintetizându-le și dezvoltându-le în așa fel încât concluzia logică să se impună. Avea o deosebită îndemânare în a conduce o idee și a ajunge la o concluzie, avea o extraordinară capacitate intelectuală și de sistematizare a ideilor, nu era însă un creator de idei. Era de aceea, din multe puncte de vedere, persoana ideală care să preia nenumăratele încercări disparate de reformare a Bisericii, făcute în ultimii douăzeci de ani și să le dea o formă coerentă, pentru ca nu cumva eforturile și entuziasmul celor dintâi reformatori să se piardă odată cu trecerea timpului.
Jean Calvin a fost chemat la Geneva, oraș pe care l-a transformat cu totul după principiile protestante. Pentru cei veniți din afara orașului, semnele cele mai evidente ale influenței lui Calvin puteau fi regăsite în comportamentul cotidian. Oamenii erau îmbrăcați foarte sobru, fără ornamente inutile. Își vorbeau politicos și păreau preocupați fiecare de problemele celuilalt. Nu aveau loc niciun fel de reprezentații publice, iar de cântat se cânta numai în biserici, unde se aduna în principiu întreaga populație de mai multe ori pe săptămână să se roage lui Dumnezeu și să asculte slujba. Renumita viață de noapte a Genevei cu prostituate de meserie și taverne scandaloase dispăruse.
Un capitol al cărții Jean Calvin și reforma târzie se ocupă de concepțiile sale teologice. Calvin a fost prezentat în mod obișnuit ca acel mare teolog al Reformei care a pus ordine și a dat coerență doctrinelor fragmentare și dezorganizate care apăruseră în prima parte a acestei mișcări religioase. S-a spus despre el că a făcut cunoscută și a sistematizat gândirea altor teologi, încercând să-și facă o adevărată profesiune de credință din a pune în ordine, a simplifica și a populariza colecția deja existentă, dar neordonată de nimeni, de predici protestante.
Cel mai cunoscut aspect al doctrinei religioase a lui Calvin este acela referitor la predestinare. În multe privințe, ideile sale decurgeau în mod firesc din convingerile pe care le avea privind esența lui Dumnezeu și relația dintre El și om.
Implicațiile pe care le-a avut însă dubla predestinare asupra convingerilor referitoare la esența Dumnezeirii au stârnit multă ostilitate față de Calvin. Mulți oameni erau îngroziți și chiar scandalizați că șeful unei biserici poate predica ideea că Dumnezeu nu numai că a creat omul, dar îi va și pedepsi pe oameni pentru hotărârile pe care tot El le-a luat în numele lor. Acest lucru contravenea imaginii create despre Dumnezeu în cea mai mare parte a Noului Testament.
Calvin nu a înțeles de ce un aspect minor al doctrinei sale a stârnit atâtea controverse. Pentru el, predestinarea este o consecință firească a adevărurilor simple privind esența lui Dumnezeu, și nu are o importanță majoră în cadrul doctrinei sale, ocupând de altfel și puțin spațiu fizic pe paginile scrierilor sale.
Mai multe despre lucrarea și gândirea lui Jean Calvin aflați ascultând episodul integral aici:
Deși mie mi s-a părut o carte destul de plictisitoare, cu multe detalii referitoare la politica vremii, ea oferă informații și explicații satisfăcătoare pentru a-ți forma o imagine cu privire la activitatea și influența lui Calvin și a învățăturii sale, care cred că este bine să facă parte din cultura generală a oricărui credincios, fie că este de acord cu doctrina sa, fie că nu.
Mai multe resurse despre Reformă găsiți aici.
CARTEA E O VIAȚĂ 