hamoenAstăzi vă propun o carte care descrie o istorie fascinantă şi care are un titlu pe măsură: Şi nimeni n-a ştiut… – Lumea secretă a lui Hans Hamoen, om de afaceri şi contrabandist de Biblii de Ton van Mourik. Cartea ne arată felul în care Dumnezeu s-a folosit de abilităţile de afacerist ale unui om pentru a împlini nu numai nevoile materiale, ci şi nevoile spirituale ale oamenilor, fie prin transportul clandestin al Bibliilor, fie prin înfiinţarea de afaceri care să le ofere un mod de subzistenţă celor nevoiaşi.

Hans Hamoen este un om de afaceri olandez, fondatorul şi preşedintele organizaţiei World Partners. El s-a născut în 1945, în Bodegraven, un sat din sudul Olandei. Obişnuit de mic cu munca, în clasa a şasea Hamoen ştia deja ce vrea să devină când va fi mare:

Hans, tu ce vrei să te faci? l-a întrebat profesorul.

– Eu? Director de companie! Şi mi se părea că era cel mai firesc lucru din lume, îşi aminteşte el.

În acest sens va urma Colegiul tehnic din Utrecht şi un stagiu în Germania. Anul de stagiatură s-a dovedit a fi foarte folositor pentru dezvoltarea mea, spune el. Pe lângă faptul că am învăţat multe despre producţie, am dobândit cunoştinţe despre planificare, logistică şi rezolvarea problemelor practice, dar şi despre lucrul cu oamenii. Toate acestea erau aspecte importante pentru cineva care îşi planificase să fie director de companie înainte să împlinească 35 de ani, iar eu hotărâsem deja că doream să ocup o asemenea poziţie.

Hamoen urmează apoi stagiul militar, timp în care se va înscrie şi la un curs seral de marketing şi economie. Nu după mult timp i se iveşte ocazia de a pleca în America, dar în acea perioadă o întâlneşte pe Leny, cea care-i va deveni soţie în 1969.

Va avea apoi diverse slujbe, dar nici una nu era ceea ce căuta. La 29 de ani se angajează la firma Van Raay, un producător de frigidere şi congelatoare. Este absorbit de muncă şi începe să se îndepărteze de familie, care la vremea respectivă nu mai însemna doar el şi soţia, ci şi cele 3 fete. Lucram ceasuri lungi şi grele. Călătoream, negociam şi eram mai mult pe drumuri decât acasă, îşi aminteşte Hamoen.

Până într-o zi când a avut un accident de maşină. În mod miraculos, am reuşit să deschid uşa. Era un mister total pentru mine cum de nu aveam nici un fel de leziuni vizibile. O vreme nu a putut să vorbească, aşa că el şi Leny au mers într-o vacanţă pentru recuperare. Acolo s-au întâlnit cu fratele lui Hans, Aart, care le povesteşte cum a devenit credincios.

După refacere, Hamoen pleacă în Ungaria, nu înainte să aibă o discuţie cu soţia lui în care aceasta îi spune că vrea să divorţeze. Hans îi spune să se mai gândească până la întoarcerea lui. La întoarcere, Leny îi spune: Am hotărât să te părăsesc, Hans. Dar am avut un vis în care Dumnezeu mi-a spus să nu plec. Literalmente, El mi-a zis: „Râmâi!“ Deci, deşi mi-ar plăcea să plec, Hans, nu o voi face. Dar ceva trebuie să se schimbe.

Un vis? Dumnezeu? După cum spuneam, Leny avea mai multă credinţă decât mine, spune Hamoen. Pe de altă parte, însă, nu puteam să neg că, în timpul călătoriei mele, înălţasem câteva rugăciuni. Dar, oare chiar putea fi Dumnezeu cel care intervenea în viaţa noastră într-un mod atât de personal?

Dumnezeu îi va arăta în continuare că răspunsul la întrebarea lui era afirmativ, pentru că, spune el, după răspunsul sincer al lui Leny, am început să comunicăm în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, pentru prima dată am început să facem planuri şi aranjamente pentru a ne putea înţelege. Pacea s-a întors în casa noastră şi, în mod miraculos, Leny şi cu mine ne-am apropiat.

Hamoen este lovit apoi de o durere de spate care îl va ţine 6 săptămâni la pat. În acest timp va avea câteva interviuri, dar va trebui până la urmă să fie programat pentru operaţie. Cu două zile înainte de data planificată însă, operaţia este amânată. Să mă rog pentru tine? m-a întrebat Leny. Deşi nu era prima dată când mă întreba, ştiam că aceasta era soluţia cea mai bună. Dacă Dumnezeu era cu adevărat implicat în viaţa mea, atunci însemna că El era şi persoana potrivită care mă putea elibera din agonia aceea. Dar El nu a făcut-o. Însă, după rugăciunea lui Leny, m-a cuprins o pace interioară cum nu mai experimentasem înainte. Iar pacea aceea nu m-a mai părăsit de atunci. Până în acel moment, în ciuda tuturor dovezilor, Îl ţinusem pe Dumnezeu la distanţă. Acum era momentul ca lucrurile să se schimbe.

După o vreme, fratele său îi împărtăşeşte şi el un vis pe care l-a avut cu privire la Hamoen: Hans, Domnul mi-a spus că tu vei face o lucrare specială în Împărăţia Lui. Va mai fi nevoie însă de un ultim pas important până când Hans Hamoen va începe să facă ceva pentru Dumnezeu. În vara lui 1978 este în sfârşit operat, iar apoi se angajează la firma ungurească Geha.

La sfârşitul lui august, Hans şi Leny merg la biserica evanghelică din Putten. La o săptămână după această vizită, Hamoen însuşi are un vis în care Dumnezeu i se descoperă şi îi arată ce-l aşteaptă şi dacă alege să-L urmeze pe El, şi dacă nu, iar Hans răspunde: Atunci Te aleg pe Tine din toată inima, Doamne.

Duminica următoare, şi el, şi soţia lui, se întorc la biserica evanghelică, îşi mărturisesc păcatele şi-şi predau viaţa lui Isus. În perioada următoare amândoi încep să citească Biblia cu multă pasiune, pentru ca mai apoi să descopere că în ţările din Estul Europei creştinii nu au acces liber la Biblii şi trebuie să se întâlnească pe ascuns.

Pentru că Hamoen urma să călătorească la Moscova în interes de afaceri, se oferă să dea o mână de ajutor celor care făceau contrabandă cu Biblii. Dumnezeu face o minune şi nu i se controlează valizele la vamă şi reuşeşte să ducă Bibliile şi restul de cărţi la adresa dată.

Acea primă dată când am făcut contrabandă cu Biblii a constituit un punct de cotitură în viaţa mea, spune el. Nu doar că fiecare călătorie ulterioară avea să fie însoţită de un entuziasm incredibil şi de multe aventuri, dar toate dogmele de care mă agăţasem până atunci au ajuns să se topească precum zăpada sub razele soarelui. Începusem să realizez că Împărăţia lui Dumnezeu nu se reducea la o denominaţie anume. El este Dumnezeu şi nu e limitat de bariere. Dumnezeu locuieşte în copiii Lui de pretutindeni.

Pe parcursul următorului an am călătorit pentru compania Geha în multe ţări din Europa de Est, continuă Hamoen. În cursul zilei îmi făceam munca obişnuită. Apoi, în timpul serii, livram pe ascuns Biblii şi duceam înapoi cărţi sau manuscrise pe care le transportam în valize, genţi sau lipite strâns de corpul meu. M-am lăsat cu totul cuprins de această lucrare nemaipomenită pentru Împărăţia lui Dumnezeu, întărită de miracole incredibile.

Până într-o zi, când, aflat în Rusia, i se descoperă Bibliile la vamă, îi sunt confiscate şi i se interzice să mai intre în Rusia. Ca urmare, Hamoen părăseşte compania Geha, dar i se oferă postul de director al departamentului de dezvoltare în Europa al organizaţiei Behind Borders, care era implicată în contrabanda cu Biblii, cărţi şi alte materiale pentru creştinii persecutaţi din ţările comuniste şi din alte părţi ale lumii.

La 1 noiembrie 1979, cu doar două luni înainte de a împlini 34 de ani, Hans Hamoen era director. Faptul că lucram în Împărăţia lui Dumnezeu în felul acesta îmi dădea o satisfacţie incredibilă, deoarece, spre deosebire de realizările temporare pe care le avusesem în lumea afacerilor, Împărăţia lui Dumnezeu privea lucruri cu o valoare eternă. Nu puteam crede că acesta era doar începutul, un fel de pregătire, în liniştea de dinaintea furtunii. Dumnezeu avea planuri chiar mai incredibile pentru mine.

După 18 luni, lui Hamoen i s-a propus să înfiinţeze o companie nouă care să funcţioneze ca paravan pentru contrabanda cu Biblii la o scară mult mai mare. Eram uluit. Eu, din nou în afaceri? Inima mea se îndepărtase între timp de lumea afacerilor. Îmi luasem rămas bun de la ea, în faţa tuturor celor pe care îi ştiam, spune el.

Astfel că, înainte de a da un răspuns, Hamoen hotărăşte să pună ca semn dacă trebuie să facă acest pas primirea vizei de intrare în Rusia, unde îi era interzis să mai intre. Şi, în ciuda tuturor aşteptărilor, o primeşte. Ca urmare, pe 1 martie 1983, a fost înfiinţată firma Impacts Trading. Acesta era numele oficial pe care îl dădusem companiei. Obiectivul ei era să încheie afaceri şi să facă profit, ca o acoperire pentru contrabanda cu Biblii pe scară largă. Dar nimeni, absolut nimeni nu trebuia să ştie asta. Nici măcar lucrătorii de la Behind Borders. Doar o mână de oameni din vârful organizaţiei ştiau care era scopul noii companii. Activitatea noastră trebuia să fie discretă şi cât mai puţin vizibilă. […] Rens Wanders era omul nostru de bază pentru România, ţară care gemea sub pumnul de fier al dictatorului Ceauşescu.

La sfârşitul lui 1984, primul camion special pregătit a plecat spre România, ducând în jur de cinci mii de Biblii. Însă, din cauza implicării lui în această lucrare care presupunea păstrarea tăcerii, cunoştinţele şi comunitatea i-au înţeles greşit şi i-au judecat că s-au întors în lume, s-au îndepărtat de ei şi familia Hamoen a devenit astfel izolată.

Văzând succesul de care se bucura compania Impact Trading, cei de la Behind Borders îi propun lui Hamoen să extindă activitatea companiei Impacts şi în Africa, Orientul Mijlociu şi Asia. Astfel că se înfiinţează o filială în SUA pentru comerţul cu China, la umbra căruia au distribuit multe Biblii. Impacts Trading va fi compania care va organiza şi primul transport de ajutor umanitar în România după Revoluţie.

De la un moment dat încep însă să apară probleme în urma cărora compania pierde sume imense de bani. Din această cauză, Hamoen a trebuit să concedieze din angajaţi şi, până la urmă, să părăsească compania la 1 ianuarie 1992. Noul director însă a cheltuit toţi banii şi a dus compania la faliment la 23 februarie 1992.

La sfârşitul lui martie 1992 Hamoen se hotărăşte să înceapă o nouă afacere, fără paravan pentru altceva de data aceasta. Cunoştinţele familiei iar se distanţează de ei, tocmai când treceau printr-o perioadă grea din cauza falimentului. Apoi urmează o altă lovitură, şi mai grea: Rens Wanders, fostul lui angajat de la Impacts şi actualul angajat la noua firmă a lui Hans, numită Elim, îl atacă personal într-o scrisoare plină de minciuni şi calomnii pe care o va trimite şi altora.

Am fost pus fără milă la zid. De exemplu, am fost dat afară din bordul organizaţiei unui afacerist în timpul unei călătorii de afaceri. Diaconii din biserica noastră m-au supus unei interdicţii într-un mod incredibil de dureros: Leny poate continua să vină, dar tu nu.

A urmat o perioadă grea pentru Hans Hamoen. Eram şocat. Crezusem mereu că depresia era pentru oamenii lipsiţi de echilibru, pentru cei slabi, care cedau la primul obstacol, ori pentru unii al căror trecut era marcat de traume. Acum eu eram unul dintre ei?! O, nu. În nici un caz. Eu fusesem mereu puternic, echilibrat, creativ, receptiv. În plus, eram creştin. Şi Dumnezeu nu ar permite niciodată… Ia stai puţin! La fel mă gândisem şi în toiul problemelor cu Impacts: că Dumnezeu nu ar permite ca lucrarea Lui să fie compromisă, că El ne va proteja şi mă va apăra de orice. Cum se poate întâmpla aşa ceva? Am strigat către ceruri, plângând. Am făcut tot ce mi-ai cerut Tu. M-am întors în lumea afacerilor. Ani de zile, am făcut contrabandă cu Biblii, iar familia mea şi cu mine ne-am confruntat ca urmare cu izolarea socială. Ce primesc acum în schimb? Şi, colac peste pupăză, sunt descris de prieteni şi de duşmani ca un delapidator, un escroc, chiar un infractor! Şi Te rog să nu uiţi că nu mi se mai permite nici măcar să intru în propria biserică! Am înţeles cum se simţea Ilie când a spus: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor… am rămas numai eu singur“, spune Hans Hamoen.

Apoi acesta a descoperit cartea Răstignit de creştini de Gene Edwards, care l-a ajutat să înceapă să-şi revină. Schimbarea nu a avut loc fără luptă, dar am izbutit, graţie harului divin.

Dumnezeu le arată apoi lui şi soţiei sale că este momentul să se mute din locul în care erau şi îi dă lui Hamoen o nouă idee: Noua floare pe care Dumnezeu începuse să o crească înăuntrul meu avea de-a face cu ajutorarea în vederea dezvoltării omului ca întreg. Nu era vorba doar despre caritate, doar despre îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă ori doar despre evanghelizare. Nu, ci despre toate cele trei, înmănuncheate laolaltă.

Astfel ia fiinţă la 1 octombrie 1996 fundaţia World Partners, care-şi propunea să întrebuinţeze afacerile ca o misiune, sub numele de „Afacerea ca Misiune“. Câteva dintre proiectele de la început au fost o fermă de cartofi la care lucrau foşti dependenţi şi o fermă de porci, ambele în Ucraina, o fabrică de tricouri care să le ajute pe femeile părăsite de soţi să-şi câştige existenţa şi o brutărie în India, o fabrică de cherestea şi o crescătorie de peşti în Indonezia şi o fermă de caju în Tanzania. Proiectele din Ucraina, Tanzania şi Indonezia continuă şi astăzi.

Iată cum se poate folosi Dumnezeu chiar de propriile noastre pasiuni pentru a duce Evanghelia în toată lumea. Hans Hamoen a reuşit, prin natura slujbei lui să aibă un impact global pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nu i-a fost uşor, dar Dumnezeu i-a arătat în final că a meritat şi iată că ce a început el în 1996 continuă şi astăzi.

Lectura cărţii Şi nimeni n-a ştiut… despre viaţa lui Hans Hamoen este un prilej bun de a ne întreba şi noi cum putem să ne folosim de pasiunile şi abilităţile pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru a duce mai departe Evanghelia. Cartea este şi o încurajare pentru cei implicaţi într-o lucrare şi care la un moment dat rămân singuri împotriva tuturor: ea le arată că, de fapt, nu sunt niciodată singuri, Dumnezeu este prezent şi îi va întări în momentele cele mai grele.

PS: Puteţi asculta episodul întreg AICI.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s