Continuăm tradiția începută în 2017 de a o invita la început de an pe Andreea Ștefănică să ne împărtășească și ea câteva recomandări de lectură. Anul acesta remarcăm cu plăcere că mai multe dintre recomandările ei se datorează recomandărilor noastre de pe blog sau din emisiuni, ceea ce ne bucură nespus!
Am încheiat anul 2020 cu un gând (menit să mă încurajeze): nu am citit prea mult (nici nu mi-am propus asta, știindu-mi responsabilitățile, lipsa de timp și limitele), dar mă bucur că am citit cărți bune de care îmi voi aminti cu drag. Și sunt mulțumitoare pentru acest blog, unde mereu găsesc recomandări de cărți bune și unde găsesc informații despre ce mai apare nou în materie de cărți creștine și nu numai.
Lista mea pentru cititorii acestui blog arată cam așa:
Învățare de Tara Westover. Cartea asta a fost foarte vizibilă în prima parte a anului 2020, apoi nu am mai văzut-o pe nicăieri (nici nu am mai căutat-o intenționat). A avut un impact destul de mare asupra mea, știu că îi povesteam și soțului meu pe măsură ce o citeam, dar acum, când mă gândesc la ea, am sentimente amestecate. Rămâne totuși o biografie interesantă despre o familie cu un stil de viață extrem de diferit față de ceea ce suntem obișnuiți: Tara Westover nu avea certificat de naștere, nu mergea la școală, părinții ei fugeau de serviciile medicale, sociale, erau mereu în așteptarea sfârșitului lumii, iar acest mod de a trăi i-a îndepărtat de lumea reală. Tara reușește să se desprindă oarecum de familia ei și să cunoască lumea și viața de dincolo de granițele impuse de tatăl ei. Procesul de vindecare al Tarei a fost unul dificil, iar finalul cărții ne lasă să înțelegem că copilăria ei încă o afectează într-un mod negativ. Dacă vă plac biografiile, mai mult ca sigur cartea asta o să vă surprindă.
Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi de Heather Morris. Genul de cărți pe care le citești pe nerăsuflate, te îngrozești, te sperii, te înfiori și te întrebi mereu și mereu cum au putut suporta oamenii atâta cruzime… sau cum au putut oamenii să fie în stare să aplice astfel de tratamente. Cărțile trebuie citite în ordinea asta: Tatuatorul de la Auschwitz, și apoi Călătoria Cilkăi și trebuie să menționez că, deși romanele sunt inspirate din realitate, faptele sunt îmbinate cu elemente de ficțiune.
Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl. Cartea asta am citit-o pentru că am văzut-o recomandată pe blogul Cartea e o viață, iar descrierea Irinei m-a convins. Când soțul meu a văzut că am cumpărat cartea, a zis: „Wow, Viktor Frankl, trebuie să citesc și eu cartea asta!”. Este probabil cea mai subliniată carte de anul asta și cu siguranță printre cele mai „intense” cărți pe care le-am citit. Nu cred că are rost să-i mai fac rezumatul pentru că îl găsiți și aici pe blog.
Copilul desincronizat senzorial de Carol Stock Kranowitz. Cartea asta face parte din categoria cărților revelatoare pentru mine ca mamă, pentru că în sfârșit am descoperit cauza anumitor comportamente ale primului copil (comportamente care mă îngrijorau, mă făceau să mă simt vinovată și îmi produceau emoții negative). Nu este o carte de citit pentru toată lumea, dar poate va fi cuiva de folos informația asta, pentru că și eu am aflat despre ea prin intermediul Marianei Dinu (autoarea blogului Jurnal de prințese).
Pe scurt: există copii care pot avea anumite tulburări de procesare senzorială (auditive, tactile, vizuale, vestibulare și proprioceptive), și din cauza asta anumite comportamente ale lor pot deveni un obstacol în învățare, în a accepta ceva nou și pot fi frustrante atât pentru copil, cât și pentru cei din jur. De exemplu, copilului meu nu îi place să fie atins pe neașteptate (reacția lui este una exagerată când se întâmplă asta), nu suportă să atingă alimente/obiecte umede, lipicioase. Citind cartea Copilul desincronizat senzorial am înțeles mai bine ce se întâmplă în creierul lui, am început să mă relaxez și să lucrez cu el intenționat pentru a-l ajuta să se adapteze și să învețe să accepte anumite lucruri pe care le percepe ca pe un pericol. E mult de povestit pe acest subiect, dar dacă vă interesează, cartea asta este perfectă. Așa am descoperit care sunt desincronizările mele și ale soțului (se pare că toți oamenii „suferă” de așa ceva, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar ca adult nu mai realizăm asta pentru că am învățat să ne adaptăm sau să ocolim ceea ce nu ne place fără să-i ofensăm pe cei din jur). Cartea a fost publicată de Editura Frontiera, momentan nu se mai găsește în stoc pe nicăieri, dar am înțeles că va fi reeditată în curând. Eu am cumpărat-o în format pdf de pe scribd.com.
Rămânând tot în zona asta de cărți folositoare pentru părinți, recomand și cartea Cavaleri în devenire de Heather Haupt. O carte despre care am aflat tot de la Irina Trancă și care m-a surprins plăcut. O recomand mamelor de băieți care vor să afle cum se pot folosi de joacă pentru a-i învăța pe copii să fie politicoși, respectuoși și cum pot să modeleze în aceștia un caracter frumos. Autoarea cărții este mamă de trei băieți și s-a folosit de dorința acestora de a se juca „de-a luptele”, de spiritul lor de competitivitate și de energia lor, a căutat cărți despre cavaleri și a început cu băieții ei un astfel de joc „de-a cavalerii”. În acest fel a început să-i învețe aspecte ce țin de politețe, de moralitate, spiritualitate, caracter și forță fizică.
131 de creștini care merită cunoscuți, Mark Galli (editor). O carte pe care e bine să o avem în bibliotecă pentru că este plină de informații interesante și inedite despre mai mulți creștini din mai multe domenii și categorii: teologie, artă, misionari, lideri, martiri, predicatori, savanți etc. Capitolele sunt scurte și pot fi citite ușor atunci când există câteva minute libere pe parcursul unei zile.
Unde este Dumnezeu când sufăr? de Philip Yancey. Cu o întârziere demnă de trenurile CFR, am citit și eu această carte. Am tot fugit de Philip Yancey pentru că în mintea mea făceam niște asocieri greșite, dar acum m-am convins singură, așa că pe lista mea din 2021 se află și Darul durerii de Philip Yancey și Dr. Paul Brand. Oricum, rămân la ideea mea că o carte de acest fel, cu o anumită tematică, are un efect mai mare asupra cititorului atunci când e citită la momentul potrivit.
Închei lista mea de recomandări cu două cărți scrise de Stefan Zweig: Magellan și Maria Antoaneta. Stefan Zweig este de departe un autor preferat de mine, iar aceste două biografii sunt excelente. Neștiind prea multe informații despre Magellan (în afară de ceea ce îmi mai aminteam de la școală) m-am tot întrebat ce ar putea fi interesant la acest om sau cum ar putea să mă captiveze o carte despre el. Nimic mai greșit: Magellan este cartea despre care am vorbit toată vara prin casă 😊). Nici cartea despre Maria Antoaneta nu e mai prejos. Pentru 2021 îmi propun să mai adaug pe listă și alte cărți scrise de Stefan Zweig.
Lecturi cât mai frumoase și mai diverse și cât mai multe vizite în librării (să recuperăm pentru 2020)!
Mulțumim, Andreea!
Listele Andreei din anii trecuți le găsiți aici: 2017, 2018, 2019, 2020
CARTEA E O VIAȚĂ 
A republicat asta pe Andreea Ștefănică și a comentat:
Am încheiat anul 2020 cu un gând (menit să mă încurajeze): nu am citit prea mult (nici nu mi-am propus asta, știindu-mi responsabilitățile, lipsa de timp și limitele), dar mă bucur că am citit cărți bune de care îmi voi aminti cu drag.