Sondajele din ultimii ani arată că necredincioșii tind să-i privească pe evanghelici ca pe o poliție a moravurilor hotărâtă să le impună cu orice preț propria lor idee despre ce înseamnă comportament acceptabil. Din punctul lor de vedere, creștinii nu sunt decât cei ce se opun avortului, homosexualilor, feminismului – și, probabil, sexului, în general, dacă tot veni vorba.
Cum putem fi mesagerii unei vești cu adevărat bune într-o cultură hotărâtă să-și astupe urechile? E posibil ca vestea bună – chiar dacă va fi devenit respingătoare între timp – să sune iarăși a bine?
Cu aceste întrebări în minte, vă invităm să descoperiți analiza extrem de necesară și binevenită pe care Philip Yancey o face în cartea cu titlul În criză de har – Ce se mai aude cu vestea cea bună?.
Lasă un răspuns