Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 1 Corinteni 8:8-9
Semnificația practicilor din Postul Mare ne poate scăpa foarte ușor. Scopul unor astfel de eforturi nu este pur și simplu să facem ce se așteaptă de la noi, ci să îngăduim să fim dezvățați de dependența noastră de orice lucru care ne-ar putea separa de Dumnezeu – nu fiindcă un lucru sau altul e ceva rău în sine, ci din cauza modului în care ne raportăm la el sau depindem de el. Mi se reamintește acest aspect de fiecare dată când mă conving că nu pot face nimic dimineața până nu servesc o ceașcă cu cafea. Nu e absolut nimic în neregulă cu cafeaua și nici trupul meu nu tânjește după ea; mai degrabă atitudinea mea mintală față de cafea este ceea ce a făcut din acea ceașcă „dumnezeul” meu.
Îl auzim pe Sfântul Apostol Pavel reamintindu-ne că mâncarea în sine nu este problema: pentru Dumnezeu nu are importanță dacă mâncăm carne sau nu. Pe Dumnezeu nu-L interesează dieta noastră! Noi avem libertate în această privință și această libertate este ceea ce, la urma urmei, conferă valoare pentru ceea ce facem. Dacă noi, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, chiar dornici, ne asumăm rânduielile pe care Biserica le așază înaintea noastră, este posibil să devenim mai puțin dependenți de cele ce asigură confortul firii noastre de creatură. Doar atunci vom înțelege că noi suntem de fapt dependenți numai de Dumnezeu, fiindcă într-adevăr, majoritatea dintre noi, în cea mai mare parte a timpului, nu ne dăm seama de aceasta. De abia atunci vom putea să-L cunoaștem pe Dumnezeu cu adevărat și să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu în noi.
Pe măsură ce înaintăm în Postul Mare, așadar, ni se aduce aminte că suntem întru totul liberi, cu rezerva că ceea ce facem trebuie să fie pentru zidirea trupului lui Hristos, nu pentru nimicirea lui.
Crucea lucrează în lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an, Pr. Prof. John Behr
CARTEA E O VIAȚĂ 