Ce am citit în septembrie 2026

Luna septembrie a trecut incredibil de repede și deși am ajuns la un număr destul de mare de cărți citite, nu am reușit să termin decât două cărți „consistente”.

Dintre cele 16 cărți citite în această lună, majoritatea au fost cărți de benzi desenate sau cărți pentru copii. Cred că în sfârșit am terminat tot ce aveau la Institutul francez din seria Mortelle Adèle și am descoperit o nouă serie franțuzească haioasă de micro-romane, din care s-au tradus recent două volume.

Se anunță oricum un articol mai scurt, așadar, ca să n-o mai lungim începem cu prima dintre cele două cărți consistente citite în această lună, Crucea și fiul risipitor – Luca 15 prin ochii Orientului Mijlociu de Kenneth E. Bailey (mulțumim, Editura Casa Cărții!).

Mi-a plăcut foarte mult cealaltă carte scrisă de Kenneth Bailey, Isus prin ochii Orientului Mijlociu și de-abia așteptam să o citesc și pe aceasta și nu m-a dezamăgit. Poate doar prin scurtime, dar până la urmă aceasta este de înțeles, datorită faptului că se concentrează doar asupra unui capitol din Evanghelia după Luca.

Am apreciat și de această dată ancorarea în cultura Orientului Mijlociu care ne ajută să înțelegem mai bine dinamica relațiilor dintre personaje și ce încărcătură poartă toate reacțiile și gesturile lor.

În plus, acest volum include și niște caligrafii în limba arabă ale unor versete sau părți din versete-cheie, care completează frumos explicațiile exegetice, dar și invită la pauze de contemplație. Mai multe povestim în episodul dedicat ei care va apărea în această toamnă.

Apoi am citit împreună cu Mihai patru volume din seria Mortelle Adèle, și anume: Mortelle Adèle #5 – Poussez-vous les moches!, Mortelle Adèle #3 – C’est pas ma faute, Mortelle Adèle #19 – Face de Beurk! și Mortelle Adèle et la Galaxie des Bizarres.

A urmat apoi a doua carte consistentă a lunii, și anume Eliminarea necruțătoare a grabei de John Mark Comer, pe care o aveam pe lista de lectură încă de când apăruse în original în 2019, probabil pentru că o văzusem prezentată pe blogul lui Ann Voskamp (locul din care am aflat eu de multe noutăți de-a lungul timpului).

În mod ironic, în opoziție cu titlul, este o carte care se citește foarte repede sau se poate citi foarte repede, dacă îți dorești asta, datorită stilului în care este scrisă, dar și al aranjării foarte aerisite a textului în pagină, care îți creează impresia că avansezi repede cu lectura.

Pentru mine această carte a fost un fel de rezumat și reîmprospătare a memoriei cu privire la niște concepte despre care am mai citit pe larg în alte cărți – cărți pe care le citează din plin autorul, de altfel. Dacă aș fi citit-o în 2019, cu siguranță ar fi avut un alt impact asupra mea.

Am apreciat că autorul pornește de la propria sa experiență de pastor ajuns la burnout, care a trebuit să facă niște schimbări drastice în viața lui pentru a-și continua misiunea. Aș vrea să o prezentăm pe larg într-un episod pentru că cred că transmite un mesaj de care avem nevoie cu toții: pentru a trăi viața lui Isus, trebuie să adoptăm stilul de viață al lui Isus, iar pentru asta s-ar putea să fie nevoie de mai mult decât de eliminarea grabei.

După aceea, am revenit la biblioteca de cartier în căutarea unei cărți și am plecat de acolo cu altele, printre care și Manual pentru supereroi 1 – Manualul de Elias și Agnes Våhlund, care abordează tema curajului în fața bullyingului și a luptei pentru dreptate.

Vă spuneam că am descoperit o nouă serie franțuzească haioasă, din care s-au și tradus două volume. E vorba despre Chien Pourri de Colas Gutman, cu ilustrații de Marc Boutavant (Cuțu Puturos, în limba română).

Titlul îmi suna cunoscut de la Institutul francez, așa că atunci când am văzut că au apărut în limba română două volume și că urma să se proiecteze și o selecție de scurt-metraje, m-am dus și am împrumutat tot ce aveau: Chien Pourri à l’école (care mi-a plăcut cel mai mult), Joyeux anniversaire, Chien Pourri! și Chien Pourri et sa bande.

Datorită Cristinei Ionică (Biblioteca lui Bebe) am obținut invitații la proiecția selecției de scurt-metraje inspirate de aceste cărți (mulțumim!). Cu această ocazie, cei de la Editura Frontiera, care au tradus două volume din serie au fost prezenți cu un stand și am cumpărat edițiile în română, Cuțu Puturos și Cuțu Puturos merge la școală.

Cuțu Puturos este un câine vagabond care trăiește într-un tomberon alături de prietenul său, Mâț Turtit. Împreună trebuie să facă față provocărilor vieții pe stradă, fie că vin din partea bandelor de câini, fie din partea oamenilor rău intenționați. Umorul provine din naivitatea lui Cuțu Puturos, din modul său candid de a vedea lucrurile și din ignoranța cu care ia lucrurile mot-à-mot. Prin bunăvoința de care dă dovadă față de toată lumea el reușește dacă nu să-i cucerească, cel puțin să-i lase pe toți perplecși.

Spre finalul lunii am mai citit trei cărți cu Mortelle Adèle: Mortelle Adèle #14 – Prout atomique, Mortelle Adèle #22 – Bande de Compotes! și Mortelle Adèle: Show Bizarre!, precum și Mes lectures du CP avec Loup – La rentrée des classes (perfectă pentru cei care abia încep să învețe franceza, cum e Mihai) și Les Schtroumpfs et le village perdu: Un mystérieux village.

Acestea fiind zise, sper ca luna viitoare să reușesc să mai termin din cărțile începute deja de mai mult sau mai puțin timp și să parcurg mai multe cărți „consistente”.

Până atunci, țin să vă anunț că pe 3 octombrie apare primul episod din sezonul 27 al emisiunii, așa că dacă nu v-ați abonat încă la blog, acum este momentul să o faceți!

Voi ce cărți „consistente” ați mai citit?

Lasă un răspuns

More posts