În 2017 s-au împlinit 500 de ani de la Reforma protestantă. Cu ocazia acelei aniversări am avut un sezon special al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ (sezonul 13), dedicat mai multor volume ce tratează subiectul Reformei, al vieții marilor reformatori, impactul Reformei asupra Țărilor Române, dar și istoria gândirii creștine de la începuturi și până în prezent.
Pentru că până acum nu le-am prezentat și în formă scrisă pe blog, ne-am gândit să dedicăm această lună octombrie a anului 2020 prezentării acestor volume. Astăzi vă aduc în atenție un volum scris de pastorul Erwin W. Lutzer: Reforma și întoarcerea la Evanghelie – un model pentru Biserica de azi.
Vă mulțumesc că mă însoțiți în această călătorie importantă, spune autorul în introducere. În călătoria noastră, vom trece pe la Wittenberg, Worms, Erfurt, Geneva și Zurich. Vom păși prin catedrale, vom asculta o predică rostită în piață și vom întâlni oameni ai căror intelect și curaj au zdruncinat lumea. Vom asculta o istorisire despre curaj și lașitate, despre trădare și credință. Iar la sfârșit, ne vom înțelege, pe noi și societatea noastră, mult mai bine. Mai mult, înăuntrul nostru va arde o nouă prețuire pentru mesajul care poate schimba lumea.
A studia istoria Bisericii înseamnă a studia cum a lucrat Dumnezeu, înseamnă a aprecia modul providențial în care Și-a călăuzit poporul. Uităm că, cu cât înțelegem mai bine ziua de ieri, cu atât o vom înțelege și pe cea de azi. Priviți în jur la lumea evanghelică și îmi veți da dreptate că trebuie să redescoperim aceleași adevăruri dacă vrem ca și bisericile noastre să-și atingă potențialul maxim spre slava lui Dumnezeu, scrie Erwin Lutzer în introducerea cărții.
În această carte el descrie motivele principale, personalitățile și evenimentele cheie din istoria Reformei din Europa secolului al 16-lea, într-un mod ușor de urmărit, surprinzând esențialul de care avem nevoie pentru un bagaj minim de informații pe această temă.
În primul capitol în care descrie situația socială, politică și religioasă a vremii, Erwin Lutzer atrage atenția asupra faptului că fiecare generație, inclusiv generația noastră, fie că suntem catolici sau protestanți, trebuie să lupte pentru puritatea Evangheliei. Stă în natura noastră să respingem verdictul Evangheliei în ce ne privește și să ne împotrivim simplității profunde a mesajului harului care transformă. Evanghelia trebuie apărată mereu, iar uneori trebuie recuperată.
Asta au încercat să facă reformatorii, unii cu mai mult sau mai puțin succes, unii plătind cu viața pentru încercările lor. John Wycliff (1330-1384) a fost unul dintre primele glasuri care au tras un semnal de alarmă încă din secolul al XIV-lea, și cel care a pus la dispoziția oamenilor de rând Biblia în limba poporului englez.
Istoria ne-a demonstrat că există o legătură reală între lolarzi – adepții lui Wycliff – și Reforma Protestantă de mai târziu. Prin faptul că Biblia a fost pusă în mâinile oamenilor și prin stârnirea disprețului față de papalitate s-au pus semințele unor reforme mai ample și mai drastice. După cum vom vedea, impactul lui Wycliff s-a resimțit până în Praga, unde un alt reformator curajos a dus mai departe ceea ce a învățat și a început un proces de transformare a întregului oraș.
Jan Hus citise scrierile lui Wycliff și, chiar dacă i-a respins ideile mai radicale, a fost de acord că clerul era corupt și că are nevoie de reformă. Din cauza scrierilor sale, dintre care amintim Biserica și Simonia, el a fost condamnat ca eretic și ars pe rug. Ultima sa rugăciune a fost: Dă-mi o inimă neînfricată, o credință dreaptă, o nădejde fermă, o dragoste desăvârșită, ca de dragul Tău să-mi dau viața cu răbdare și bucurie. Amin.
Martin Luther a meditat zi și noapte la legătura dintre neprihănirea și dreptatea lui Dumnezeu și la afirmația că „cel neprihănit va trăi prin credință”. El scrie: „Am înțeles că dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihănire prin care, numai prin har și prin îndurare, Dumnezeu ne îndreptățește prin credință. Atunci am simțit că am renăscut și că am trecut prin porți deschise în paradis.”
Nu e de mirare că Luther a obiectat împotriva indulgențelor și a repudiat mai târziu rugăciunile adresate sfinților și doctrina purgatoriului. El a înțeles că exista o diferență radicală între ceea ce fusese învățat la mănăstire și ceea ce a învățat studiind singur Scripturile. A ajuns la siguranța credinței mântuitoare bazată pe promisiunile lui Dumnezeu aflate în Cuvântul lui Dumnezeu.
El a susținut supremația Scripturilor asupra tradiției, supremația credinței asupra faptelor și supremația creștinilor asupra unei preoții exclusiviste. Din această cauză, Martin Luther a fost excomunicat prin bula papală din 15 iunie 1520.
În continuare, Erwin Lutzer dedică un capitol din cartea Reforma și întoarcerea la Evenghelie reformatorului elvețian Ulrich Zwingli. Acesta a luat în anul 1519 hotărârea să nu predice nimic altceva decât Evanghelia. Acest bărbat care a supraviețuit ciumei a inaugurat o reformă ce avea să influențeze orașul său, țara sa și chiar lumea. Asemenea lui Martin Luther, Zwingli a respins autoritatea papală, a predicat justificarea numai prin credință și a negat meritele sfinților și indulgențele.
În finalul cărții Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Erwin Lutzer descrie și lucrarea și influența lui Jean Calvin, reformatorul francez care și-a desfășurat activitatea la Geneva, în Elveția.
Manualul lui Jean Calvin de teologie reformată, Învățătura religiei creștine, l-a făcut cunoscut în întreaga Europă și, implicit, lui Guillaume Farel, predicatorul din Geneva. Calvin avea doar 27 de ani când a fost publicată prima ediție a acestui manual. Chiar dacă avea să fie revizuită și extinsă ulterior, această carte a fost abecedarul teologic care a avut o mare influență asupra Europei timp de 200 de ani. Milioane de oameni îi citesc și astăzi lucrarea.
În ciuda diferențelor dintre reformatori, lucrurile care îi uneau erau mai mari decât cele care îi despărțeau, afirmă Lutzer. Aceasta ne aduce aminte că nu trebuie să fim de acord în toate privințele pentru a fi folosiți de Dumnezeu. În centrul ne-negociabil se află strigătele Reformei: sola Scriptura, sola gratia, sola fide, solus Christus și soli Deo Gloria (numai Scriptura, numai harul, numai credința, numai Hristos și numai a lui Dumnezeu să fie Gloria). Pe aceastea ne clădim viețile și eternitatea.
Nu am insistat pe detaliile biografice ale reformatorilor menționați pentru că puteți afla mai multe despre fiecare în parte din alte episoade ale emisiunii noastre în care le vom prezenta activitatea în detaliu. Am vrut să surprindem observațiile aparte ale lui Erwin Lutzer și îndemnul lui la a urma exemplul reformatorilor de a păstra mesajul curat al Evangheliei în propria cultură. Prezentarea lui este o trecere în revistă captivantă și ușor de citit a principalelor evenimente și scrieri din perioada Reformei pe care v-o recomand cu căldură.
Mai multe despre acești reformatori și impactul lor aflați în episodul emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ pe care îl puteți asculta aici:
CARTEA E O VIAȚĂ 