Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. Matei 13:22
Sf. Ioan Gură de Aur subliniază: Hristos nu spune „lumea” ci „grija lumii” şi nu spune „avuţia” ci „înşelăciunea avuţiei”. Căci poţi fi bogat fără să te laşi înşelat de bogăţie şi să trăieşti în lumea aceasta fără să te laşi înăbuşit de grijile ei.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei.
Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem textul din 1 Timotei 1:7: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte înţeleaptă.“
Începutul înţelepciunii e, aşadar, „frica de Domnul”, dacă „frica” înseamnă facultatea de a te minuna, de a te lăsa copleşit de mister, de farmecul devastator, feroce şi irezistibil al lumii de dincolo de lume şi al timpului de dincolo de timp. În acest sens, şi numai în acest sens, „frica de Domnul” este condiţia supremă a receptivităţii faţă de mesajul Lui.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Vă doresc un an nou binecuvântat şi plin de lecturi valoroase! După lista O carte pe lună în 2015, m-am gândit să formăm o tradiţie şi la fiecare început de an să găsiţi aici pe blog cel puţin o listă de recomandări de lectură pentru noul an. Anul trecut aţi avut parte de două, a mea şi a Andreei Ştefănică. Anul acesta veţi avea parte de patru, aşa că staţi pe aproape!
Aşadar, iată recomandările mele pentru anul 2016, bazate pe lecturile de anul trecut: (mai mult…)
Crăciunul este sărbătorirea unei invazii. Cerul ia cu asalt pământul, Duhul Sfânt se aşază în pântecul unei femei, Cuvântul ia cu asalt carnea. Pe scurt, Dumnezeu năvăleşte mântuitor asupra lumii, într-un gest de disperare sacră.
Andrei Pleşu, Note, stări, zile 1968-2009
Dumnezeu, în Noul Testament, e Cel nerecunoscut, Străinul suprem, care vrea să vindece lumea de propria ei înstrăinare. Înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă la sfârşitul timpului, El le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca nişte oameni vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu trec pe lângă Dumnezeu fără să-l recunoască. Oamenii veacului, adică ai momentului, se simt bine – şi legitimi – în postura de fiinţe cunoscătoare. Credinciosul e cineva care vrea, în plus, să fie o fiinţă re-cunoscătoare.
Andrei Pleşu, „Insensibilitatea cotidiană“ în Despre frumuseţea uitată a vieţii
Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei.
Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem textul din 1 Timotei 1:7: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte înţeleaptă.“
Începutul înţelepciunii e, aşadar, „frica de Domnul”, dacă „frica” înseamnă facultatea de a te minuna, de a te lăsa copleşit de mister, de farmecul devastator, feroce şi irezistibil al lumii de dincolo de lume şi al timpului de dincolo de timp. În acest sens, şi numai în acest sens, „frica de Domnul” este condiţia supremă a receptivităţii faţă de mesajul Lui.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. Matei 13:22 Sf. Ioan Gură de Aur subliniază: Hristos nu spune „lumea” ci „grija lumii” şi nu spune „avuţia” ci „înşelăciunea avuţiei”. Căci poţi fi bogat fără să te laşi înşelat de bogăţie şi să…
Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei. Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem…
Vă doresc un an nou binecuvântat şi plin de lecturi valoroase! După lista O carte pe lună în 2015, m-am gândit să formăm o tradiţie şi la fiecare început de an să găsiţi aici pe blog cel puţin o listă de recomandări de lectură pentru noul an. Anul trecut aţi avut parte de două, a…
Crăciunul este sărbătorirea unei invazii. Cerul ia cu asalt pământul, Duhul Sfânt se aşază în pântecul unei femei, Cuvântul ia cu asalt carnea. Pe scurt, Dumnezeu năvăleşte mântuitor asupra lumii, într-un gest de disperare sacră. Andrei Pleşu, Note, stări, zile 1968-2009
Dumnezeu, în Noul Testament, e Cel nerecunoscut, Străinul suprem, care vrea să vindece lumea de propria ei înstrăinare. Înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă la sfârşitul timpului, El le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca nişte oameni vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu…
Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei. Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem…