Parabolele sunt sămânţa aruncată în lume de Isus. A nu le înţelege, a le înţelege pripit şi convenţional, a le abandona de îndată ce urgenţele imanente îţi distrag, invadator, atenţia, echivalează cu a încuraja extinderea deşertului, pe socoteala solului fecund. Cine nu reacţionează achizitiv la „aruncătura” plină de promisiuni a parabolelor este „aruncat în afară” de propria sa întunecare.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci. (Matei 13:18)
Cel dintâi interpret al parabolelor hristice este Isus însuşi, care, după ce povesteşte istoria semănătorului, le propune ucenicilor un posibil mod de lectură, o incursiune rapidă, dar temeinică în problema receptivităţii: ce înseamnă „a intra” într-o parabolă şi, mai ales, cum poţi rata adevărul ei.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Pentru a transmite ce avea de transmis, Isus a ales ca mod de expunere vorbirea în parabole. Asta înseamnă că parabola I s-a părut, structural, în perfect acord cu El însuşi, cu substanţa a ceea ce voia să transmită şi cu nivelul de receptivitate al ascultătorilor. De altfel, prin tot ce face şi prin tot ce spune, Isus însuşi e, s-a spus, o „parabolă în act”. Iar întrucât tema predilectă a discursului Său este Împărăţia lui Dumnezeu, aşadar un domeniu care „nu e din lumea aceasta”, mesajul hristic nu putea fi, cel puţin într-o primă etapă a propovăduirii Sale, decât aluziv, încifrat, indirect.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
În prima parte a cărții Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Andrei Pleșu vorbeşte în continuare despre pildele care invită la aşteptare şi veghere. Prima dintre ele este pilda celor zece fecioare, care aşteptau venirea mirelui cu candele. Cinci dintre ele nu au avut suficient untdelemn şi în timp ce au plecat să îl cumpere, mirele a venit şi le-a primit doar pe cele cinci care erau pregătite şi aveau candelele aprinse. Pilda se încheie cu mirele spunându-le fecioarelor neînţelepte: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua nici ceasul în care Fiul Omului va veni. (mai mult…)
Astăzi continuăm să vorbim despre Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, carte scrisă de Andrei Pleşu.
În toate Evangheliile sinoptice, vine un moment în care ucenicii se arată nedumeriţi de decizia lui Isus de a vorbi în parabole. Cu mult mai surprinzător, însă, decât întrebarea ucenicilor sună răspunsul lui Isus: „Şi El le-a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă şi auzind să audă şi să nu înţeleagă. Ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte.” (mai mult…)
Parabolele sunt sămânţa aruncată în lume de Isus. A nu le înţelege, a le înţelege pripit şi convenţional, a le abandona de îndată ce urgenţele imanente îţi distrag, invadator, atenţia, echivalează cu a încuraja extinderea deşertului, pe socoteala solului fecund. Cine nu reacţionează achizitiv la „aruncătura” plină de promisiuni a parabolelor este „aruncat în afară”…
Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci…
Pentru a transmite ce avea de transmis, Isus a ales ca mod de expunere vorbirea în parabole. Asta înseamnă că parabola I s-a părut, structural, în perfect acord cu El însuşi, cu substanţa a ceea ce voia să transmită şi cu nivelul de receptivitate al ascultătorilor. De altfel, prin tot ce face şi prin tot ce…
În prima parte a cărții Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Andrei Pleșu vorbeşte în continuare despre pildele care invită la aşteptare şi veghere. Prima dintre ele este pilda celor zece fecioare, care aşteptau venirea mirelui cu candele. Cinci dintre ele nu au avut suficient untdelemn şi în timp ce au plecat să îl cumpere, mirele a venit…
Astăzi continuăm să vorbim despre Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, carte scrisă de Andrei Pleşu. În toate Evangheliile sinoptice, vine un moment în care ucenicii se arată nedumeriţi de decizia lui Isus de a vorbi în parabole. Cu mult mai surprinzător, însă, decât întrebarea ucenicilor sună răspunsul lui Isus: „Şi El le-a zis: Vouă…