Cuvântul 21

Despre frică

Temerea este o abatere de la credință pricinuită de așteptarea unor primejdii neașteptate. Frica este primejdie mai înainte închipuită sau, altfel, frica este simțire plină de cutremur a inimii tulburate și necăjite de așteptarea unor rele neștiute. Frica este lipsa încredințării lăuntrice.

Cei ce plâng și se îndurerează pentru păcatele lor nu au temeri, iar cei ce se înfricoșează adesea își pierd mintea. Căci Dumnezeu îi părăsește pe cei mândri, ca ceilalți să se învețe și să nu se înalțe.

După cum e cu neputință să saturi pântecele numai cu o îmbucătură, tot așa e cu neputință să biruiești temerea dintr-odată. Pe măsură ce se întărește plânsul în noi, ea se depărtează, iar cu împuținarea aceluia, ea se întărește în noi.

Cine s-a făcut rob al Domnului, acela se teme numai de Stăpânul său. Iar cine n-are frica Domnului, adesea se teme și de umbra sa.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 20

Despre priveghere

Privegherea este stingere a aprinderilor trupești, izbăvire de visuri, umplere a ochilor de lacrimi, înmuiere a inimii, pază a gândurilor, cel mai bun cuptor pentru mistuirea hranei primite, înfrânare a limbii. Omul care priveghează este pescar de gânduri, care poate lesne să le pândească și să le prindă în liniștea nopții.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 19

Despre rugăciune și despre cântarea de psalmi

În timpul citirii sau al cântării, mintea ta să fie ocupată cu înțelegerea cuvintelor pe care le aude sau cu o anumită rugăciune. Nimeni să nu se îndeletnicească în timpul rugăciunii cu o altă lucrare. Cuptorul încearcă aurul, iar starea de rugăciune încearcă osârdia și dragostea către Dumnezeu. Cine și-a agonisit lucrarea de laudă a rugăciunii, acela de Dumnezeu s-a apropiat.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 18

Cel împietrit la inimă este filosof fără de minte, învățător care se osândește pe sine însuși, iubitor de cuvinte care vorbește împotriva sa, orb care îi învață pe alții să vadă. Se plânge de boală și nu încetează să mănânce cele care îl vatămă. Se roagă să fie izbăvit de patimă, și îndată o împlinește cu fapta. Vorbește despre înfrânare, dar se năpustește la îmbuibare.

Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă, ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ‘Iată că le ştiam.’ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele, căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit. Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. (Isaia 48)

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 17

Despre neagonisire

Neagonisirea este lepădarea grijilor pământești, viață fără de grijă, călătorie fără împiedicare, credință în poruncile Mântuitorului; ea este străină de întristare.

Omul neagonisitor se roagă cu mintea curată, dar cel iubitor de agoniseală se roagă cu mintea la chipurile materiei.

Cel ce a gustat din bunătățile cele de sus lesne le disprețuiește pe cele pământești, iar cel ce nu le-a gustat pe cele dintâi, acela se bucură pentru agonisirea celor de pe urmă.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 16

Despre iubirea de argint

Iubirea de argint este închinare la idoli, fiică a necredinței, dezvinovățire de sine cu neputințele proprii, prezicătoare a bătrâneților, mai înainte vestitoare a foametei.

Iubitorul de argint strâmbă din nas la cuvântul Evangheliei și o calcă pe aceasta de bunăvoie. Cel ce se plânge pe sine însuși, acela s-a lepădat și de trupul său și nu-l cruță la vreme de nevoie. Cel ce a biruit această patimă a curmat grijile, dar cel legat de ea niciodată nu se va ruga curat.

Sfântul Ioan Scărarul