-
Apoftegmele Părinților pustiei #11

Odată a fost o adunare la Sketis și părinții vorbeau despre păcatele unui frate. Apa* Pihor însă tăcea. În cele din urmă s-a sculat, a ieșit, a luat un sac, l-a umplut cu nisip și l-a luat în spinare. Și a mai luat și un coș mic, a pus puțin nisip în el și și…
-
Apoftegmele Părinților pustiei #10

Apa* Agathon era înțelept în judecata lui și neleneș cu trupul, îndeajuns sieși în toate privințele: la lucrul de mână, la mâncare, la îmbrăcăminte. Apa* Agathon a fost întrebat: „Ce e mai important: căznirea trupului sau păzirea celor dinlăuntru?” Iar el a zis: „Trupul e ca un pom, căznirea lui ca frunzișul, iar păzirea părții…
-
Apoftegmele Părinților pustiei #9

Un frate i-a spus lui apa* Poimen: „vreau să părăsesc locul acesta dar sunt tulburat.” Bătrânul l-a întrebat: „Din ce pricină?” Iar fratele i-a răspuns: „Iată, am auzit niște vorbe despre un frate care nu-mi sunt de folos.” Bătrânul i-a zis: „Nu e adevărat ce ai auzit.” Fratele i-a zis: „Ba da, părinte, căci fratele…
-
Apoftegmele Părinților pustiei #8

Un călugăr „roman” care avusese un rang însemnat la Palat, ajunge să locuiască la Sketis, aproape de biserică. După douăzeci și cinci de ani, „romanul” ajunge văzător cu duhul și foarte faimos. Unul dintre marii asceți egipteni decide să se ducă să-l vadă, „socotind că o să găsească la el o și mai aspră nevoință…
-
Apoftegmele Părinților pustiei #7

Apa* Horsiesi a spus: „Dacă o cărămidă de lut nears e pusă la temelie lângă râu, ea nu durează nici măcar o zi. Dacă e arsă, ea ține ca piatra. Tot așa e omul care are gând lumesc: nu este ars de frica de Dumnezeu. Dacă ajunge la vreo mărire, atunci se destramă, căci multe…
-
Apoftegmele Părinților pustiei #6

Un bătrân a spus o pildă: „Era odată un bătrân renumit care avea darul vederii. Și s-a întâmplat să mănânce împreună cu mai mulți frați, și în timp ce mâncau, bătrânul a avut o vedenie în duh: i-a văzut pe cei care stăteau la masă: unii mâncau miere, unii pâine, alții necurății. Și s-a minunat…

