Îngenunchem, doar pentru a descoperi că ne ridicăm mai înalţi, pentru că lauda nu micşorează, ci împlineşte fiinţa, statornicind locul nostru adevărat în univers şi, de asemenea, pe al lui Dumnezeu.
Philip Yancey, „Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?”
Noi nu luptăm cu puterile întunericului aşa cum ar trebui… şi totuşi este ceva în noi care tânjeşte după sfinţenie. Scânteia divină pe care o purtăm în noi nu poate fi mulţumită până când nu a ars păcatul. Tu ai găsit plăcere în a ne înviora prin harul Tău şi în a ne face copii ai Tăi; şi nimic niciodată nu va mulţumi sufletele noastre până când nu vom fi pe deplin predaţi în slujba Ta.
Charles Haddon Spurgeon, în C. H. Spurgeon, predicatorul poporului
Oh, să-L iubim pe Salvatorul cu o pasiune care să nu se răcească niciodată… Oh, să ne desfătăm în Dumnezeu cu o revărsare sfântă de bucurie care să nu poată fi niciodată oprită, astfel încât să trăim pentru a-L glorifica pe Dumnezeu cu toată puterea noastră, trăind cu entuziasm, arzând, strălucind, fiind consumaţi în prezenţa lui Dumnezeu care locuieşte în noi şi care lucrează totul în noi potrivit cu voia Lui.
Charles Haddon Spurgeon, în C. H. Spurgeon, predicatorul poporului
Rugăciunea nu are temei în adevăr când Dumnezeu aude ceea ce e rugat să împlinească, ci când cel care se roagă nu încetează a se ruga până ce ajunge să fie el însuşi cel care aude ce vrea Dumnezeu. Omul vremelniciei face risipă de vorbe şi în consecinţă devine exigent când se roagă; dar acela care se roagă cu adevărat se mărgineşte să asculte.
Søren Kierkegaard, citat în Jurnalul fericirii de N. Steinhardt.
Încercaţi să vă închipuiţi momentele mele de singurătate în camera de la Magdalen, seară de seară, simţind, când îmi întrerupeam lucrul, fie şi preţ de o secundă, apropierea cu paşi mărunţi, implacabili, a Celui pe care dorisem cu atâta ardoare să-L evit. Faptul de care mă temusem venea în cele din urmă peste mine. În ultimul trimestru din 1929 m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat: eram, pesemne, în seara aceea, cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia. Nu vedeam atunci ceea ce acum este cel mai glorios şi mai evident lucru: smerenia Divină, care acceptă un convertit chiar şi în asemenea condiţii. Fiul Risipitor cel puţin s-a întors acasă purtat de propriile-i picioare. Dar cine poate proslăvi îndeajuns acea Iubire care deschide înaltele porţi în faţa unui fiu risipitor adus înăuntru dând din picioare, zbătându-se, plin de obidă şi căutând cu privirea în toate părţile o şansă de scăpare? Cuvintele compelle intrare, siliţi-i să intre (Luca 14:23), au fost atât de denaturate de oameni nelegiuiţi, încât ne cutremurăm în faţa lor; dar, înţelese cum se cuvine, ele măsoară nemărginirea milei Divine. Asprimea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră.
C.S. Lewis despre convertirea sa, în cartea Surprins de bucurie
Vă invit astăzi să descoperim împreună o carte deosebit de practică, ce poartă un titlu paradoxal: Păcate respectabile, de Jerry Bridges. Probabil că titlul vi se va părea ciudat, însă Jerry Brigdes încearcă să ne arate prin cartea lui un singur lucru: în ochii lui Dumnezeu, păcatul este păcat, indiferent de cât de lipsit de importanţă l-am percepe noi. El ne provoacă să ne analizăm şi să descoperim acele păcate din viaţa noastră pe care le tolerăm şi pe care le trecem cu vederea şi să luăm decizia de a ne schimba.
Jerry Bridges este un autor şi vorbitor creştin american născut în 1929, care şi-a obţinut diploma în inginerie la Universitatea din Oklahoma înainte să plece ca ofiţer în Marina SUA în timpul Războiului din Coreea. El s-a alăturat organizaţiei creştine de ucenicizare, numită The Navigators în 1955, unde slujeşte şi astăzi. Jerry Bridges este autorul a peste 20 de cărţi, printre care se numără, Urmăriţi sfinţenia, Practicarea evlaviei şi Păcate respectabile, pentru a le numi doar pe cele traduse în limba română.
Această carte nu se referă la păcatele evidente ale culturii noastre, ci la păcatele subtile ale credincioşilor, care constituie publicul-ţintă al acestei cărţi.
Îngenunchem, doar pentru a descoperi că ne ridicăm mai înalţi, pentru că lauda nu micşorează, ci împlineşte fiinţa, statornicind locul nostru adevărat în univers şi, de asemenea, pe al lui Dumnezeu. Philip Yancey, „Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?”
Noi nu luptăm cu puterile întunericului aşa cum ar trebui… şi totuşi este ceva în noi care tânjeşte după sfinţenie. Scânteia divină pe care o purtăm în noi nu poate fi mulţumită până când nu a ars păcatul. Tu ai găsit plăcere în a ne înviora prin harul Tău şi în a ne face copii…
Oh, să-L iubim pe Salvatorul cu o pasiune care să nu se răcească niciodată… Oh, să ne desfătăm în Dumnezeu cu o revărsare sfântă de bucurie care să nu poată fi niciodată oprită, astfel încât să trăim pentru a-L glorifica pe Dumnezeu cu toată puterea noastră, trăind cu entuziasm, arzând, strălucind, fiind consumaţi în prezenţa…
Rugăciunea nu are temei în adevăr când Dumnezeu aude ceea ce e rugat să împlinească, ci când cel care se roagă nu încetează a se ruga până ce ajunge să fie el însuşi cel care aude ce vrea Dumnezeu. Omul vremelniciei face risipă de vorbe şi în consecinţă devine exigent când se roagă; dar acela…
Încercaţi să vă închipuiţi momentele mele de singurătate în camera de la Magdalen, seară de seară, simţind, când îmi întrerupeam lucrul, fie şi preţ de o secundă, apropierea cu paşi mărunţi, implacabili, a Celui pe care dorisem cu atâta ardoare să-L evit. Faptul de care mă temusem venea în cele din urmă peste mine. În…
Vă invit astăzi să descoperim împreună o carte deosebit de practică, ce poartă un titlu paradoxal: Păcate respectabile, de Jerry Bridges. Probabil că titlul vi se va părea ciudat, însă Jerry Brigdes încearcă să ne arate prin cartea lui un singur lucru: în ochii lui Dumnezeu, păcatul este păcat, indiferent de cât de lipsit de…