Pe drumul crucii (ziua 17) – Iată Mielul
Matei 28:1-10 (NTR):
După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul. Și iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer și s-a dus de a rostogolit piatra și s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Gardienii au început să tremure de frică și au rămas ca morți. Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit! Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus și apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Și iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veți vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“
Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenici. Dar iată că le-a ieșit înainte Isus și le-a zis: „Salutare!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, cu inima închisă, atârnând acolo pe cruce… L-ai înfruntat pe cel care a strecurat păcatul la început, pe Satan. Şi i-ai zdrobit capul. Preţul a fost plătit. Jertfa a fost făcută. S-au sfârşit – datoria noastră, robia noastră, înstrăinarea noastră. Aşa că învii! Tu ai cheile vieţii şi al morţii!
Este Duminica Învierii, Doamne. Dar nu este oare fiecare duminică, întotdeauna, o celebrare a faptului că Tu ai poruncit luminii să spargă întunericul? Uimirea noastră, recunoştinţa noastră, veneraţia noastră ne fac să sărbătorim acest lucru, evenimentul cheie al istoriei, la fiecare şapte zile, din nou şi din nou. Ne-ai făcut să fim poporul învierii, atingându-Ţi rănile, simţindu-Te şi declarând: „El este viu!”.
Aşa că, dă-ne curajul să alergăm, Tată, cu marea bucurie care ne curge prin vene, să spunem lumii! Noi, poporul învierii, chemăm lumea să vină să Te vadă! Tu, Cel care ai respirat înaintea noastră, care ieşi să ne întâmpini. Cădem la picioarele Tale şi ne închinăm înaintea unui Dumnezeu înviat, viu, care ne îmbrăţişează, un Mântuitor care trăieşte veşnic cu numele noastre scrijelite, răni, pe palmele mâinilor Tale.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, schimbă piatra neagră a aşteptării din buzunarul tău cu o piatră albă. Piatra a fost dată la o parte! Hristos este viu! Şi într-o zi Dumnezeu Însuşi îţi va da o piatră albă, o piatră a victoriei, puritatea cerului, cu un nume nou scris pe ea (Apocalipsa 2:17). În trecut, voturile de judecată se dădeau cu ajutorul pietrelor: pietre negre declarau vinovăţia, pietrele albe, achitarea, nevinovăţia. Hristos a plătit totul, moartea lui ca jertfă a fost primită, eliberându-ne pe noi, cei captivi – suntem achitaţi de pedeapsa pentru păcat! Poartă cu tine noua piatră albă a libertăţii. Simte-I mâinile: numele tău este gravat adânc în carnea Lui înviată. Şi într-o zi ne vom uita în ochii Lui şi El ne va da o piatră cu numele nostru nou gravat pe ea. Simte mica ta piatră albă. Nu crezi că va scrie pe ea noul tău nume: „Copil al meu”? Iată Mielul Tău.
Ann Voskamp
