Nu tu Îl faci pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te face pe tine. Dacă, deci, ești lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, așteaptă mâna Făcătorului tău care le creează pe toate la vremea potrivită; la vremea potrivită în ceea ce te privește pe tine, a cărui modelare este în curs de realizare. Dăruiește-I inima ta într-o stare maleabilă și ușor de mânuit și păstrează forma pe care ți-a dat-o Creatorul, păstrează-ți seva, căci dacă nu, împietrindu-te, ștergi amprentele degetelor Lui. Păstrând aceste coordonate, te vei îndrepta spre perfecțiune, căci lutul moale din interiorul tău este ascuns de meșteșugul lui Dumnezeu. Mâna Lui a dat o formă substanței tale; El te va îmbrăca pe dinăuntru și pe dinafară cu aur și cu argint curat și te va împodobi în așa măsură încât până și „Regele Însuși va găsi plăcere în frumusețea ta”. Dar dacă tu, fiind cu încăpățânare împietrit, respingi intervenția măiestriei Sale, arătându-I nerecunoștință pentru că te-a creat om, atunci, devenind nerecunoscător Îi vei pierde modelarea – și astfel, viața.

Irineu, citat în Istoria gândirii creștine