Cuvântul 27

Despre sfințita liniștire a trupului și a sufletului

Liniștirea trupului este buna rînduială și așezare a obiceiurilor și simțirilor trupești, iar liniștirea sufletului este buna rânduială a cugetelor și gândul nefurat.

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. Romani 8:18

Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre. Luca 21:19

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 26

Despre dreapta socoteală a gândurilor, patimilor și virtuților

Dreapta socoteală este conștiință neîntinată și simțire curată. Dreapta socoteală este priceperea cea duhovnicească și dăruită de dumnezeiască luminare, care prin lumina sa, poate să lumineze și ceea ce este întunecat în sufletele altora. Dreapta socoteală constă și se recunoaște în priceperea dreaptă a voii lui Dumnezeu, în toată vremea, în tot locul și în tot lucrul. Ea se află numai în cei curați cu inima, cu trupul și cu gura. Cel ce a doborât cu evlavie primele trei patimi, lăcomia, iubirea de argint și slava cea deșartă, acela le-a doborât dimpreună cu ele și pe cele din urmă, mînia, akedia, întristarea, trufia; dar cine nu se îngrijește să le doboare pe cele dintâi, acela nu va birui niciuna.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 25

Pocăința sinceră, plânsul curățitor a toată întinăciunea și cuvioasa smerenie a începătorilor se deosebesc între ele precum făina, aluatul și pâinea coaptă. Căci sufletul se macină și se subțiază prin pocăința cea adevărată, se unește într-un anume fel prin apa plânsului nemincinos, iar când se înfierbântă cu focul Domnului, atunci se preface în pâine și se întărește fericita smerenie, fără drojdia răutății și fără umflarea mândriei.

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. Psalmul 51:17

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 24

Despre bândețea, simplitatea și nerăutatea care nu sunt din fire, ci se câștigă prin stăruință și osteneli

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima (Matei 11:29)

Blândețea este așezarea neschimbată a minții, care și întru cinstiri și întru necinstiri, rămâne aceeași. Blândețea înseamnă a te ruga fără tulburare și sincer pentru aproapele, chiar și când îți aduce ocări. Blândețea este o stâncă înălțată peste marea iuțimii, de care se sfărâmă toate valurile ce se izbesc de ea, iar ea rămâne neclintită. Blândețea este întărirea răbdării, ușa dragostei, îndrăzneală la rugăciune, lăcaș al Duhului Sfânt. Blândețea este ajutătoarea ascultării, îndrumătoarea frăției, curmătoarea mâniei, urmarea lui Hristos. Sufletele celor blânzi se vor umple de cunoaștere, dar mintea mînioasă este lăcaș al întunericului și al neștiinței.

Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu. Isaia 66:2

Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Psalmul 25:10

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 23

Despre mândrie

Mândria este tăgăduire a lui Dumnezeu, defăimare a oamenilor, semn de nerodire a sufletului, izgonire a ajutorului lui Dumnezeu, pricinuitoare a căderilor, izvor al mâniei, ușă a fățărniciei, străjuitoare a păcatelor, necunoaștere a compătimirii, judecătoare fără omenie, potrivnică lui Dumnezeu.

Începutul mândriei este rădăcina slavei deșarte, mijlocul este defăimarea aproapelui, trâmbițarea nerușinată a ostenelilor proprii, lauda de sine din inimă, ura mustrării, iar sfârșitul este lepădarea ajutorului lui Dumnezeu.

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Iacov 4:6

Sfântul Ioan Scărarul