Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.

Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.

C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller