Creştinii care înţeleg adevăratul sens al crucii nu se vor smiorcăi niciodată că sunt trataţi incorect. Nici nu le va trece prin cap să se întrebe dacă li se oferă un tratament corect. Ei ştiu că au fost chemaţi să-L urmeze pe Cristos, iar Cristos, cu siguranţă, n-a primit nimic care măcar să se apropie de ideea de tratament corect din partea omenirii. Tocmai în aceasta constă slava crucii – în faptul că un Om a suferit pe nedrept, a fost nedreptăţit şi hulit şi crucificat de către oameni nevrednici să respire aerul pe care-l respira El. Şi cu toate acestea, El n-a deschis gura. Deşi ocărât, n-a răspuns cu ură, iar când suferea, n-a ameninţat pe nimeni. Gândul că El ar fi putut striga cerând să fie tratat corect pur şi simplu nu poate pătrunde într-o inimă care-L respectă. El Şi-a dedicat întreaga viaţă pentru a da înapoi acele lucruri pe care nu El le luase. Dacă S-ar fi pus să calculeze cât datora, iar apoi ar fi avut grijă să nu dea nimic mai mult, întregul univers moral s-ar fi prăbuşit.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă?