Etichetă: Larry Crabb

  • Un strop de viață #885

    Cunoașterea faptului că, indiferent de împrejurările prin care voi fi nevoit să trec, sunt liber să îmi aleg drumul pe care să îi urmez, este secretul mulțumirii. Datorită faptului că Îl cunosc pe Hristos, pot să lupt în continuare pentru viață, indiferent dacă soția mă respinge, copiii mei cresc strâmb, se sare peste mine când…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #884

    Când suferi, atunci suferă. Suferă pe față în prezența lui Dumnezeu. Suferă pe față în prezența celor câțiva față de care știi că-ți poți deschide inima. Simte-ți durerea. Privește frângerea ca pe o oportunitate, ca pe o șansă de a descoperi o dorință pe care nici o frângere nu o poate stinge, dar pe care…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #883

    Biserica occidentală a devenit fie o comunitate de biruitori, fie una a celor frânți de o manieră acceptabilă. Noi ori vorbim plini de pasiune despre dragostea noastră pentru Isus – de obicei pentru că binecuvântările de care ne bucurăm sunt din belșug – ori înfruntăm cu bravură perioadele grele ale vieții convingându-i pe ceilalți, și…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #882

    Cel înțelept înțelege că sufletul frânt nu este ca o mașină stricată pe care mecanicul o repară. Cel înțelept cunoaște zbaterile sufletului flămând, aflat în suferință și înclinat spre păcat, și de aceea așteaptă cu răbdare ca Duhul să-și facă lucrarea neștiut în adâncul acestuia, îndemnându-i cu blândețe pe oameni spre Dumnezeu. Larry Crabb, Vise năruite

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #780

    Capodopera Duhului este omul a cărui cea mai mare dorință este să trăiască în altă parte, care nu găsește plăcere în lucrurile bune ale acestei vieți, care se uită atent în oglindă și își dorește mult să vadă ceva diferit, al cărui cel mai înalt vis este să ajungă în Prezența plină de har a…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #778

    Adevărata abandonare însă, aceea prin care ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu, acceptând să depindem în totalitate de disponibilitatea Lui de a ni Se da pe Sine, nu cere decât milă. Într-o astfel de abandonare nu mai rămâne loc pentru control. Ea înseamnă în același timp și o renunțare la orice pretenție cu care…

    Citește articolul ➝