Un strop de viață în preajma Paștelui – Pagină 2

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #10

Un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19

Există mai multe aspecte ale acestei lecturi evanghelice despre Zacheu care se referă la propria noastră intrare în deșert.
Mai întâi, să avem dorința arzătoare a lui Zacheu. El nu stă fără rost așteptând să-L vadă pe Domnul, doar-doar va trece pe acolo. Ci se spune că el Îl căuta pe Domnul; există un sens al iminentei sosiri a Domnului și un sens al așteptării lui Zacheu, dorința arzătoare de a-L căuta, de a-L găsi într-un mod activ. Doar dacă abordăm în acest mod perioada Postului, nu într-un sens de presimțire rea, așteptând cu teamă venirea Lui, bucurându-ne în grabă de toate lucrurile la care știm că ni se va cere să renunțăm – nu astfel, ci cu dorința arzătoare de a-L vedea limpede pe Hristos. Numai prin propria noastră căutare speranțele noastre vor fi împlinite prin Postul cel Mare, și ca Zacheu, vom primi mai mult decât am fi așteptat vreodată.
Dacă nu avem nicio dorință și nicio râvnă sinceră, atunci ei bine, vom învăța și vom primi la fel de puțin prin post și prin sărbătoarea care urmează. Săptămânile acestea sunt ca încălzirea dinaintea unei curse care urmează să aibă loc; trebuie să începem, chiar și acum, să pornim a ne pregăti pentru ceea ce se așteaptă de la noi.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #9

Cântăm adeseori că Hristos a călcat cu moartea pe moarte. Cântăm aceste cuvinte de atât de multe ori, încât nu mai luăm aminte asupra înțelesului lor. Avem tendința să gândim că Hristos a murit pentru că era om, dar fiind Dumnezeu a putut să Se ridice din mormânt. Ei bine, dacă așa ar fi stat lucrurile, cu ce ne-ar mai fi ajutat pe noi? Noi nu suntem Dumnezeu! Am fi fost ținuți în continuare în legăturile morții. Nu, El prin moartea Sa a nimicit moartea, pentru ca să Se poată întoarce la noi, ridicat din morți.
Atunci când cugetăm la această realitate ar trebui să rămânem pe bună dreptate fără răsuflare! Prin moarte – prin ceea ce exprimă slăbiciune, inutilitate, neputință și zdrobirea vieții noastre – chiar prin aceasta El ne-a arătat ce înseamnă să fii Dumnezeu, călcând cu moartea pe moarte!

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #8

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4:4-9

Îl auzim pe Sfântul Apostol Pavel amintindu-ne astăzi de două lucruri care sunt esențiale pentru noi. Primul: „Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă”. Cu mărturisirea noastră că Hristos este Împărat, putem, după cum spune Pavel în continuare, să îndurăm toate cu bucurie, știind că Domnul este aproape – El este Cel pe Care-L așteptăm din tot sufletul – El vine, dar El este, de asemenea, de față în Duhul pe Care L-a lăsat cu noi. Acest Duh insuflă în noi o pace. „Pacea Mea o dau vouă” spune Hristos, în timp ce suflă asupra ucenicilor Săi. Această pace nu este pur și simplu o lipsă a tulburărilor, ci una care, așa cum spune Pavel, depășește orice înțelegere: este pacea de a avea inima și mintea noastră ațintită asupra lui Hristos Isus.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #7

Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. Matei 4:25

Un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poţi.’ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el.” Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” Marcu 6 17-31

Miraculosul este într-adevăr posibil, dar numai prin rugăciune și post. Există o legătură interioară între rugăciune și post. Postul ne învață să nu trăim cu ceea ce ne dorim; postul nu este cu adevărat o chestiune de disciplinare a corpului – nu este împotriva corpului, ci mai degrabă o chestiune de a depăși utilizarea abuzivă a corpului de către minte. Lăcomia, de exemplu, este numită de Ioan Scărarul „ipocrizia stomacului”: este o patimă cognitivă, un raționament greșit, mâncăm mai mult decât avem nevoie din cauza dependenței de plăcere a minții noastre. Ca și celelalte patimi pe care le avem cu toții deoarece suntem prea preocupați cu cele ce țin de trup: ce vom mânca, bea, purta…. în ce case să locuim…. Prin post reușim să înțelegem că trăim din mâinile lui Dumnezeu, binecuvântându-L pe Dumnezeu pentru toată bunătatea Lui. Același lucru este valabil și cu rugăciunea. Rugăciunea nu înseamnă a-I cere lui Dumnezeu toate lucrurile de care avem nevoie, ci mai degrabă să racordăm viața noastră la Dumnezeu, să ne armonizăm mintea noastră cu voința Sa, să învățăm cuvintele psalmilor și ale rugăciunilor, astfel încât acestea să izvorască spontan pe buzele noastre, pentru a-L binecuvânta pe Dumnezeu pentru harul Său și a ne mângâia în necazurile noastre; pentru a conforma toată viața noastră, minte și trup, cu modul arătat nouă de Hristos.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #6

Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puţin timp. El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului, pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare.
Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi.
Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! Evrei 11:24-26, 32-12:2

Pentru bucuria care-I stătea înainte a răbdat Pătimirea și doar dacă avem bucuria Lui putem să ne înălțăm inimile mai presus de lucrurile acestei lumi, concentrați asupra chemării lui Dumnezeu în Isus Hristos, pentru ca astfel să ne poată conforma chipului Său.

Continuă lectura

Apreciază:

Apreciază:

Apreciază:

Apreciază:

Apreciază: