Un creștin nu este un om care nu greșește niciodată, ci un om capabil de a se căi și a se îndrepta, luând-o de la început după fiecare poticnire – deoarece viața lui Cristos este înăuntrul său, tămăduindu-l mereu, dându-i puterea de a trece (într-o oarecare măsură) prin moartea de bunăvoie pe care Cristos a luat-o asupra sa. Din cauza aceasta, creștinul se găsește într-o poziție diferită față de alți oameni care încearcă să fie buni. Aceștia speră că – fiind buni – vor fi plăcuți lui Dumnezeu, dacă El există; sau, dacă nu cred că Dumnezeu există, speră că cel puțin vor câștiga aprobarea oamenilor buni. Dar creștinul crede că orice lucru bun pe care-l face vine din viața lui Cristos care se află în el.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”