Etichetă: Mihai Frățilă

  • Un strop de viață #717

    Moartea și Învierea lui Hristos ne învață că Bunătatea nu se poate păstra fără lepădare de sine și fără jertfă. De fapt, doar cultura sacrificiului – renunțarea la iluziile lumii în favoarea voinței divine – Îl poate ține pe Dumnezeu în ecuația firii noastre omenești, făcându-ne să-I semănăm. Doar sacrificiul sfințește iubirea, doar cultura jertfei…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #715

    Paștele este o trecere: de la întuneric la lumină, de la robie la libertate, de la moarte la viață. A ne converti la bucurie în Duminica Învierii nu înseamnă, însă, că vom fi scutiți de temeri. Înseamnă doar să credem că toate firele de păr de pe capul nostru sunt numărate și că nici unul…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #703

    La sfârșitul vieții și la apusul istoriei lumii, fiecare dintre noi va fi pus în fața a ceea ce a trăit cu adevărat. Dumnezeu nu va face investigații și nu se vor rosti pledoarii. Totul e deja scris: dacă ai iubit sau nu, dacă ai dăruit sau nu, dacă te-ai prefăcut că trăiești sau ai…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #701

    Harul nu elimină suferința, ci elimină doar acea suferință egoistă și închisă în sine. Nu înmoaie durerea, ci o face să se reverse, fiindcă mântuirea sufletului nu e aceea de a nu mai suferi, ci de a suferi dincolo de sine. Mihai Frățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

    Citește articolul ➝

  • CARTEA E O VIAȚĂ, sezonul 11, episodul 6

    Rătăcirile și confuzia lumii în care trăim par să ne condamne împrăștierii. Pentru mulți europeni, a fi religios azi a devenit un semn de slăbiciune. Acest lucru ne face să simțim astăzi nu doar formidabila povară a desacralizării, dar și riscul de a-l trimite pe Dumnezeu în exil. Sâmbătă, 25 martie, de la ora 14:20…

    Citește articolul ➝

  • Un strop de viață #699

    Dacă ne-am cunoaște cu adevărat mizeria interioară, am muri de disperare. De ce? Fiindcă ne-am cunoaște hidoșenia sufletului sau, mai degrabă, golul aflat sub masca înfățișării noastre interioare. Așadar, pentru cel necredincios luciditatea deplină pare să nu fie nimic altceva decât contemplarea nimicului omenesc și revelația morții. Am muri fascinați de nimicul din noi. Pentru…

    Citește articolul ➝