Cărți cu dor de ducă #20 – Povestitoarea pe Drumul de Aur


Așa cum vă promiteam, revenim cu seria dedicată recomandărilor pentru vacanță și, deși vă spuneam că o să scriu despre Omuleții lui Mary Norton, i-am amânat un pic, pentru că am comandat și cel de-al patrulea volum și vreau să-l citesc și pe acela înainte de a scrie articolul respectiv.

Așadar, am ales să încep recomandările mele de vacanță de anul acesta cu un duo despre care am mai scris pe blog, dar care cred că merită și un articol separat în care să apară împreună.

Dacă tânjiți după povești „de familie” despre rude mai mult sau mai puțin excentrice, ale căror fapte și idei rămân în analele nescrise ale neamului, după viața tihnită la țară și ritmurile fiecărui anotimp în parte, după o insulă îndepărtată acum un secol, unde o înmormântare era la fel de bine un prilej de socializare ca oricare altul, dacă tânjiți după literatură de calitate și un grup de prieteni pe cinste, dar și după o doză zdravănă de umor, trebuie să citiți Povestitoarea și Drumul de Aur de L.M. Montgomery.

Povestitoarea, publicată în 1911, era în 1917 preferata autoarei înseși dintre tot ce scrisese până atunci, după cum declară în autobiografia ei, The Alpine Path. În acest volum facem cunoștință cu trei seturi de verișori (Felix și Beverly; Dan, Felicity și Cecily King și Sara Stanley – Povestitoarea) care se reunesc pe timpul verii pe Insula Prince Edward, iar împreună cu prietenii lor, un argat pe nume Peter și o vecină, pe nume Sara Ray, iau parte la tot felul de aventuri, spun și ascultă povești, discută despre cele mai variate subiecte și ajung chiar să se joace de-a „predicatul”, fiecare băiat urmând să-și pregătească o predică, iar fetele să decidă care a fost cea mai bună.

Două pasaje semnificative:

Dacă vocile ar avea culori, a ei (a Povestitoarei) ar fi fost un curcubeu. Dădea viață cuvintelor. Vorbele ei nu se limitau la a verbaliza un concept: ele respirau. Felix și cu mine eram prea mici, pe atunci, ca să înțelegem sau să analizăm efectul pe care vocea aceasta l-a avut asupra noastră, dar, cu toate acestea, auzind acel „Ziua bună!”, am simțit că ziua avea să fie cu adevărat bună, excepțional de bună și de plăcută și că nu mai existase niciodată pe pământ o zi atât de minunată.

Țara Zânelor există cu adevărat, dar numai copiii pot găsi drumul care duce acolo. Și nici nu știu că au fost în Țara Zânelor până când nu cresc atât de mari, încât uită cum se ajunge în ea. Într-o zi tristă, când o caută și n-o mai pot regăsi, își dau seama ce anume au pierdut. E tragedia fiecărei vieți de om. În ziua aceea, porțile Paradisului terestru se închid în spatele lor și perioada cea frumoasă își ia zborul. Numai cei care reușesc să rămână copii în adâncul inimii lor, pot să mai afle frumoasa cărare pierdută. Sunt muritori privilegiați, singurii în stare să ne mai aducă vești din țara uitată în care am petrecut atâta timp și din care suntem, de-acum, izgoniți. Pe acești oameni lumea îi numește cântăreți, povestitori, poeți, artiști, dar sunt pur și simplu persoane care nu au uitat drumul către Țara Zânelor.

Și asta ne îndreaptă firesc spre al doilea volum, Drumul de Aur (1913), care începe cu acest preambul:

Cândva, demult, cu toții am pornit-o pe Drumul de Aur. Era un drum larg, care trecea prin Țara Deliciilor Pierdute; umbra și lumina se amestecau ca o binecuvântare și fiecare cotitură dezvăluia un farmec proaspăt și o nouă drăgălășenie pentru inimile dornice și ochii inocenți.

Pe acel drum, am auzit cântecul stelelor dimineții; ne-am înfruptat cu parfumuri aeriene și dulci, ca o ceață de mai; aveam multe capricii delicate, ca pânzele de păianjen și speranțe de iris; inimile noastre au căutat și au găsit binefacerea viselor: anii așteptau, dincolo, și erau luminoși; viața era un camarad cu buze trandafirii și, printre degete, i se cerneau flori de purpură.

Poate că am lăsat Drumul de Aur în urmă acum mult timp, dar amintirile sale sunt cele mai dragi din tot ce avem pentru eternitate și cei care le prețuiesc ar putea să se regăsească cu plăcere în paginile acestei cărți, în care personajele sunt pelerini pe Drumul de Aur al tinereții.

Acest al doilea volum este dulce-amar, pentru că, deși protagoniștii mai petrec trei anotimpuri împreună (începând cu iarna) și chiar se decid să scrie un ziar împreună, se simte în aer, mai ales spre final, nostalgia despărțirii – atât de anumiți oameni, cât și de o etapă din viață.

De aceea, este o carte de savurat, de teama de a nu ajunge prea repede la final și, deci, la despărțirea de aceste personaje și de toată atmosfera ei.

Acestea fiind zise, vă doresc călătorie plăcută pe Drumul de Aur alături de Povestitoare și prietenii ei!


Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Irina Trancă. Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s