Curaj și speranță în cele mai negândite locuri – Tolkien Reading Day 2021


După un an dificil de pandemie, în care cu toții am avut de suferit într-un fel sau altul și am pierdut multe lucruri, avem nevoie de o Eucatastrofă – acea întorsătură neașteptată dar fericită a unei situații deznădăjduite, care te inundă de bucurie, până la lacrimi. Iar perioada aceasta nu pare să fi ajuns la sfârșit, așa că avem nevoie chiar mai mult, acum, de speranță și curaj. Și de multe ori, poveștile sunt cele mai potrivite să ne aducă aminte de unde ne vine atât speranța, cât și curajul, iar prin frumusețea lor, să ne ajute nu să evadăm din lumea aceasta, ci să ridice cortina și să ne deschidă ochii să vedem ceea ce este dincolo de ea și de unde vine împlinirea tuturor tânjirilor inimii noastre. De aceea, astăzi este un moment potrivit să ne reîndreptăm atenția asupra unei povești care face foarte bine acest lucru, despre care am mai vorbit în La pas cu Frăția Inelului și O temă de o frumusețe neștiută până atunci.

Am devenit, de curând, membră a Tolkien Society, care sărbătorește în fiecare an prin lecturi, discuții și alte evenimente, Tolkien Reading Day pe 25 martie, ziua în care este distrus Inelul.

După cum menționam și anul trecut cu această ocazie, data nu este aleasă întâmplător, astăzi fiind și o sărbătoare din calendarul creștin, Bunavestire. Iar tema de anul acesta propusă de Tolkien Society este potrivită cu vremurile pe care le trăim – „Speranță și curaj”

După cum spuneam în rezultatele sondajului aniversar CARTEA E O VIAȚĂ, iată opera unui autor din viața căruia, și „din prisosul inimii” căruia, elementele creștine își croiesc în mod firesc drum printre rânduri, prin literatura de înaltă calitate, prin simboluri și prin trăirea de zi cu zi a personajelor. E adevărat că mulți privesc cu reticență sau chiar dispreț opera lui Tolkien și a altora ca el, poate chiar mai mult în mediile creștine și de aceea îmi doresc ca tot mai mulți să vadă că speranța și curajul se pot ascunde în cele mai negândite locuri – chiar și într-o carte precum Stăpânul Inelelor.

Spuneam mai sus despre pierdere… de fapt, întreg Legendarium-ul lui Tolkien abundă în povești despre pierdere. Elfii își pierd strălucirea și epoca lor apune. Ei înșiși își numesc istoria „Lunga înfrângere”. Oamenii își pierd măreția, longevitatea și puterea. Pământul de Mijloc este plin de ruine ale vechilor zidiri ale elfilor, gnomilor și oamenilor, care nu au mai fost nicicând egalate; de altfel, întreaga călătorie din „Stăpânul Inelelor” este un pelerinaj printre ruinele a ceea ce a fost, prin regate sau așezări care sunt în primejdie să decadă. Istoria e în pericol să devină un simplu basm. Oamenii și elfii își pierd capacitatea de comuniune cu făpturile angelice, Valarii, și cu Iluvatar însuși, Creatorul.

La finalul „Stăpânului Inelelor”, Sam exclamă: „Oare tot ce-i trist se dovedește neadevărat până la urmă?”

Răspunsul este că nu…. Rana de moarte a purtătorului Inelului nu are vindecare în această viață, iar el nu mai poate rămâne să se bucure de renașterea Pământului de Mijloc („Am încercat să salvez Comitatul și a fost salvat, dar nu pentru mine. Adesea așa se întâmplă, când lucrurile sunt în primejdie: cineva trebuie să renunțe la ele, să le piardă, pentru ca alții să le poată avea.”) Elfii părăsesc Pământul de Mijloc. Cetățile glorioase nu mai sunt reconstruite. Chiar și povestea lui Arwen și Aragorn se termină cu moartea lui Aragorn și jalea lui Arwen; ea nu este scutită de anii de singurătate și pustietate profețiți de tatăl ei atunci când ea, o elfă, a ales soarta de a se căsători cu un muritor.

Și totuși, tocmai aici stă ascunsă speranța, și se observă înțelegerea profundă și credința lui Tolkien. Pe pământ nu există rezolvări facile, însă chiar dacă istoria pare un lung șir de pierderi, ea are o traiectorie clară și nimic nu este la voia întâmplării.  Unde este speranța? Răspunsul se află într-o scurtă și foarte puțin cunoscută parte a lucrării lui Tolkien „The History of Middle Earth, numită Athrabeth Finrod a Andreth – Dialogul lui Finrod cu Andreth, o conversație între un elf iubitor de oameni și dornic să le afle tainele, și o femeie dintre Fiicele Oamenilor, înțeleaptă dar copleșită de amărăciunea sorții lor muritoare, convinsă că lumea aparține Celui Rău (Melkor) și nimic nu poate înlătura întunericul. Dialogul este poate cel mai teologic pasaj din opera lui Tolkien, în care se întrezărește însăși Întruparea.

Tocmai de la această femeie deznădăjduită, lui Finrod îi este hărăzit să audă despre speranța Oamenilor din vechime, în care puțini mai credeau. Iată temelia speranței lor: Iluvatar însuși, Unul, Creatorul, va coborî pe pământ și va începe vindecarea Oamenilor și a lumii întregi, ajunsă în ruină. Finrod înțelege: „Chiar de va intra în lume, el va rămâne tot Făcătorul ei. El nu va suferi ca Melkor să triumfe și să facă după bunul lui plac. El va veni să îl cucerească.”

„Iată misiunea omenirii,” spune tot Finrod, „să vindece distrugerea pământului, să înfăptuiască multe ca agenți ai gloriei lui Iluvatar, pentru a-i amplifica Muzica și a-i extinde viziunea în lume.”

Tot Finrod face diferența dintre cele două tipuri de speranță: Amdir, a privi înainte, simpla așteptare a unor lucruri în viitor, și Estel, o încredere neclintită, care nu este învinsă de lume, căci nu vine din experiență, ci din natură. Dacă suntem cu adevărat Eruhim, Copiii lui Eru-Iluvatar, atunci El nu va suferi să fie lipsit de ai lui, nici de către vrăjmaș, nici de noi înșine măcar.

Coborârea lui Iluvatar în lume este temelia lui Estel. Iar această speranță finală, cu mult mai puternică, oferă curaj celor ce participă la această poveste măreață.

Iar noi facem parte dintr-o poveste cu mult, mult mai măreață decât orice se poate imagina. Nu suntem singuri în suferința noastră, iar Estel a noastră este mult mai puternică, pentru că mărețul eveniment al Întrupării a avut deja loc! Nu degeaba sărbătorim astăzi și Bunavestire. Suntem chemați să fim părtași firii dumnezeiești, și întărindu-ne în chemarea și alegerea noastră, ni se va da din belșug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 1:11) . Iată speranța, Estel a noastră; și ce poveste poate fi mai măreață decât cea care ne va duce în prezența și în familia lui Dumnezeu, alături de îngeri, sfinți și toți cei care au biruit, găsind speranță și curaj în smerenie, lepădare de sine, în slujirea altora și în apărarea lor de rău!

Cu ocazia Tolkien Reading Day, să lăsăm și câteva dintre personajele lui Tolkien să ne inspire curaj și speranță, pentru a persevera în propria noastră poveste.

Și deodată, am avut o viziune a pământului refăcut. Iar acolo, împliniți, fără de sfârșit, Elfii să pășească alături de Fiii Oamenilor, izbăvitorii lor, și să cânte asemenea cântece încât, din fericire mai presus de fericire, să înverzească văile și să facă crestele munților să răsune ca harpele. (Athrabeth Finrod a Andreth)


Curajul îl găsești în cele mai negândite locuri, răspunse Gildor. Numai să ai speranță. (Stăpânul Inelelor – Frăția Inelului)


Lumea e plină de pericole și multe locuri întunecate se află în ea; dar tot mai este multă frumusețe, și o fi dragostea amestecată cu suferință peste tot pe pământ, numai că tot dragostea pare să fie mai puternică.


– Întotdeauna după o înfrângere și un moment de acalmie, Umbra capătă o altă formă și crește din nou.

– Aș vrea să nu se fi întâmplat asta în vremea mea, murmură Frodo.

– Și eu, îi mărturisi Gandalf, și la fel doresc toți cei care trăiesc acum asemenea vremuri. Dar nu stă în puterea lor să hotărască așa ceva. Tot ce putem hotărî este ce să facem cu timpul ce ne este dat.


Simt că atâta vreme cât Comitatul rămâne în urma mea, în afara primejdiei și în pace, drumeția îmi va părea mai ușor de îndurat; am să știu că undeva se află un liman sigur, chiar dacă tălpile mele nu-l vor mai atinge.


(…) – nu pricepeți și nu vă puteți închipui ce vă stă înainte, spuse Elrond.

– Nici Frodo nu știe, se băgă în vorbă Gandalf. Niciunul dintre noi nu vede asta cu limpezime. Adevărul este că, dacă acești hobbiți și-ar da seama de primejdie, n-ar îndrăzni să meargă. Dar de mers tot ar dori să meargă sau ar dori să cuteze, și tare s-ar mai rușina și ar fi nefericiți să n-o facă! Socotesc, Elrond, să te încrezi mai degrabă în prietenia ce-i leagă, decât în prea marea înțelepciune.


(…) dacă știam ce ne-așteaptă când am plecat, nu puneam piciorul în locurile astea. Dar așa se-ntâmplă adesea; vorbesc de isprăvile din poveștile și din cântările străvechi, domnu’ Frodo; de pățanii, cum le ziceam eu mai demult. Credeam că sunt lucruri pe care semințiile minunate din basme le căutau cu lumânarea, pentru că și le doreau ca pe-o înveselire, cum s-ar zice, căci viața era cam plicticoasă. Dar treburile nu stau tocmai așa în poveștile vrednice de luat în seamă și de ținut minte. Se pare că se pomeneau cu toții în belea de la bun început (…) Dar cred că, la fel ca noi, au avut și ei o groază de ocazii să se întoarcă, numai că n-au făcut-o. Iar de s-ar fi întors, noi n-am mai fi știut, pentru că ar fi fost uitați. (…) Mă-ntreb, noi în ce poveste-om fi nimerit?

– Da, și eu mă-ntreb, rosti Frodo. Dar nu găsesc răspuns. Așa se înfățișează o poveste adevărată. Să luăm, bunăoară, una care-ți place. S-ar putea să știi sau să bănuiești ce fel de poveste este, cu sfârșit fericit sau trist, dar cei din ea nu știu. Și nici ție nu ți-ar plăcea ca ei să știe.

– Nu, domnu’ Frodo, bineînțeles că nu mi-ar plăcea. Lui Beren, bunăoară, nici nu i-a trecut vreodată prin minte că avea să ia Silmarilul din Coroana de Fier din Thangorodrim; și totuși a făcut-o. Iar locul acela era mai rău și primejdia mai întunecată ca a noastră. Însă, bineînțeles, aceasta-i o poveste lungă, care trece din fericire în mâhnire și dincolo de ea, iar Silmarilul a ajuns la Eärendil. Știți, stăpâne, că nu m-am mai gândit la asta până acum? Avem… aveți ceva din lumina lui în sticluța cu ciobul de stea, aceea pe care v-a dat-o Doamna din Lorien. Căci, dacă mă gândesc bine, ne aflăm în aceeași poveste. Ea continuă. Oare marile povești nu se sfârșesc niciodată? (Stăpânul Inelelor – Cele două turnuri)


Mai sunt și alte rele care pot să vină. Numai că treaba noastră nu este să cunoaștem toate mișcările acestei lumi, ci să facem ce ne stă în putință să ajutăm evul acesta în care ne este dat să trăim, smulgând din rădăcini răul pe câmpurile pe care le cunoaștem, astfel ca aceia care vor trăi după noi să aibă o țarină curată pe care să o poată însămânța. Cum va fi vremea atunci, nu ne stă nouă în putință să hotărâm.


La urma urmei, Umbra este un lucru mărunt și trecător, nimic altceva; lumina și frumusețea supremă aveau să dăinuiască veșnic, fără ca ea să le poată întina. (Stăpânul Inelelor – Întoarcerea Regelui)

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s