Un strop de viață în pandemie sau cărțile care ne-au ajutat să supraviețuim


Cu o săptămână întârziere remarcăm și noi împlinirea unui an de la inaugurarea stării de urgență provocate de pandemia de COVID-19, care ne-a ținut în case două luni anul trecut și în restricții și distanțare până în ziua de azi.

Pe 20 martie anul trecut publicam articolul Un strop de viață în izolare sau ce să citești/asculți în pandemie, un articol cu care ne-am mărit audiența și prin care sperăm că am adus ceva alinare. Dacă nu l-ați citit până acum, cred că merită să-o faceți, pentru că este la fel de valabil și astăzi.

Cu ocazia acestor „aniversări” ne-am gândit să scriem un articol cu cărțile care chiar ne-au ajutat pe noi să trecem prin această pandemie și care, credem noi, v-ar putea alina și pe voi în aceste zile în care situația epidemiologică este, de fapt, mai gravă la noi în țară decât anul trecut pe vremea asta.

Am întrebat-o pe Irina E. care au fost aceste cărți pentru ea, iar după aceea vă voi împărtăși și lista mea.


Sunt multe cărți care mi-au mers la suflet în perioada pandemiei și am citit foarte multe cărți bune. De altfel, prima parte a pandemiei a fost dedicată lecturii cărților rămase încă necitite în biblioteca mea și oricum, în general, a fost o perioadă potrivită pentru citit, în cea mai mare parte. Însă cărțile care m-au ajutat să rezist, sau mai bine zis, să folosesc mai bine perioada pandemiei, au fost în general pe tema renunțării la agitație și zgomot, îndreptării spre o viață mai așezată, orientată spre casă, spre introspecție.

La începutul pandemiei, când apăreau și primele restricții, eu citeam Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini, o selecție de texte realizată de Georgeta Anca-Ionescu din ampla lucrare în 12 volume, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, în traducerea din grecește a pr.prof.dr.Dumitru Stăniloaie, membru al Academiei Române. Suprapunându-se și cu Postul Paștelui din anul 2020, a fost o lectură cum nu se poate mai potrivită. Carantina a fost ea însăși un soi de post mai lung de anumite lucruri, o perioadă mai ascetică. Mulți sfinți și părinți filocalici au dus vieți ascetice și îndeamnă la asceză, trezvie, introspecție și sfințire, o viață interioară mai bogată, pe măsură ce viața exterioară își pierde din aglomerare și agitație. Am citit Cartea Filocaliilor în tandem cu o altă lucrare pe aceeași notă, Scara sau Scara dumnezeiescului urcuș a Sfântului Ioan Scărarul, o importantă scriere monastică ce se citește în Postul Mare. Îndemnurile lor m-au inspirat și îmbogățit și mi-au stârnit dorința de a gusta mai mult din înțelepciunea acestor sfinți – fapt ce a culminat cu cercetarea pe care am făcut-o pentru seria Părinții Bisericii. Să stau seara, în liniște, cu un ceai, la lumina lumânărilor și să descopăr credința străveche a înaintașilor noștri din primele secole de creștinism a fost o experiență de neuitat.

În strânsă legătură cu unele îndemnuri ale părinților filocalici este și cartea Liniște. Odihnă. Seninătate. Calm de David W. Henderson, care mi-a fost partener în încercarea mea de a scăpa de grabă, aglomerarea programului, zgomot și agitația specifică vieții de dinainte de pandemie. A fost o carte excelentă pentru a-mi reorienta inima să fie conștientă de momentul prezent, să numere bine zilele și să stea în prezența lui Dumnezeu, mai ales acum, când alte lucruri din program erau tăiate de pe listă (nu chiar așa multe pentru mine, pentru că totuși am lucrat de acasă, uneori poate chiar mai mult decât înainte). Însă, inspirată printre altele și de această carte, am reușit să îmi fac un obicei de care mă țin până în ziua de azi, de a-mi rezerva cel puțin finalul zilei pentru tihnă, citit și rugăciune.

Tot la început de pandemie citeam și volumul The Letters of J. R. R. Tolkien (pe care îl menționam aici), o selecție de scrisori ale autorului Stăpânului Inelelor. Pe lângă faptul că dezvăluie mult din geniul său creator și modul în care a gândit lumea și opera sa, dar și modul în care vedea viața de credință și viața în general, valoarea cărții pentru perioada pandemiei stă în faptul că o mulțime de scrisori le-au fost adresate fiilor săi când erau plecați la război. E adevărat că nici nu se poate face o comparație între pandemia noastră și Cel de-Al Doilea Război Mondial. Nicidecum! Însă modul în care, vorbind din propria sa experiență în Primul Război Mondial, și-a încurajat fiii să-și păstreze curajul și credința, să se roage și să nădăjduiască, să înțeleagă răul și biruința lui Dumnezeu asupra răului, poate reprezenta o încurajare pentru oricine trece prin perioade dificile. Pentru mine sigur sunt, au fost și vor fi. Există un loc denumit Raiul unde binele neterminat aici va fi desăvârșit, unde poveștile nescrise și speranțele neîmplinite, sunt continuate. Vom avea prilejul să mai râdem împreună din nou…

De asemenea, cartea lui Christie Purifoy, Placemaker. Cultivating Places of Comfort, Beauty, and Peace, a fost minunată pentru o perioadă în care am stat atât de mult acasă. Cartea îndeamnă la cultivarea frumosului și binelui în locuri care să reflecte căutarea noastră după ceea ce transcende lumea vizibilă, care să reflecte adevărul și frumusețea lui Dumnezeu. Și ce perioadă poate fi mai potrivită decât pandemia care ne ține în casă, pentru a construi un acasă, un loc în care să ne odihnim, să creștem, să prindem rădăcini și să înflorim (ca un hobbit, aș adăuga eu, dacă tot l-am menționat pe Tolkien)? (am scris și eu despre ea aici, de altfel, eu i-am împrumutat-o :D)

Și nu în ultimul rând menționez Arta de a crea amintiri. Cum să colecționezi și să-ți amintești momentele fericite de Meik Wiking. Continuându-mi ideea despre cartea Liniște. Odihnă. Seninătate. Calm, dacă perioada aceasta mi-a permis să mai reduc din viteza cu care trăiam fiecare zi, asta mi-a permis și să reflectez mai mult la ce pot face cu ziua de azi, fără să mă mai las dusă de tăvălugul de dinainte, când nu știam ce să fac mai întâi. Și reflectând la ce pot face în ziua respectivă, am avut răgazul de a găsi și modalități memorabile de a o petrece, astfel încât, așa cum îndeamnă și autorul, prezentul să conteze și să devină o amintire plăcută. Îi dau slavă Domnului că, în mila Sa, mi-a oferit și câteva amintiri foarte frumoase în perioada pandemiei, și este doar meritul Lui, știind că mulți nu au privilegiul de a spune același lucru.

Evident, pandemia continuă din păcate, așa că abia aștept să fac un bilanț să văd ce cărți se mai adaugă pe lista de „cărți citite în pandemie”. 🙂


Din păcate, eu (Irina T.) nu pot să zic că au fost prea multe cărți creștine citite în această perioadă care să-mi fi oferit alinarea sau scăparea de care aveam (și încă am) nevoie, deși voi menționa câteva care s-ar încadra în această categorie. Pe mine cărțile care m-au ajutat să-mi iau gândul de la nebunia în care trăim au fost mai degrabă cele de ficțiune, pentru că mi-au oferit escapismul de care aveam nevoie și doza necesară de frumos.

Astfel, am ADORAT cartea Book Girl de Sarah Clarkson, pe baza căreia am făcut cu foarte mare drag seria Oameni ai cărții, la care am lucrat cum nu mai lucrasem la nimic pentru blog până atunci. Este o carte despre lectură și cărți din perspectivă creștină, în a cărei autoare eu mi-am găsit un suflet înrudit. Am mai scris aici despre ea, dar cel mai bine citiți seria de mai sus, ca să vă faceți o idee.

O categorie aparte de cărți o constituie cele scrise de sau despre L.M. Montgomery, autoarea celebrei serii Anne de la Green Gables (din care s-au publicat până acum în limba română 6 volume la Editura Nepsis, iar recent primul volum în variantă tie-in Netflix la Editura Bestseller). Am reintrat în universul ei chiar în luna martie a anului trecut cu romanul Maud de Melanie J. Fishbane (despre care am scris aici), un roman inspirat din copilăria și adolescența lui L.M. Montgomery, care mi-a reaprins dorul după Insula Prince Edward Island și universul pe care ea l-a creat în cărțile cu Anne. Din fericire, în ultimul an s-au tradus și alte cărți de-ale ei, Povestitoarea și Drumul de Aur (care formează un duo), Emily de la New Moon (primul volum dintr-o trilogie) și Jane și casa fermecată de la Lantern Hill.

Pe primele trei menționate le-am citit deja (despre primele două am scris aici și aici) și de-abia aștept să le citesc și pe restul (mai ales continuările de la Emily…), pentru că sunt exact ce îmi trebuie în această perioadă (și nu numai). Cărți cu eroine minunate prin caracterul lor, mintea sclipitoare și imaginația debordantă, despre un trai mai tihnit pe o Insulă îndepărtată, în care acestea își descoperă menirea, își creează relații și ne oferă speranță pentru vremuri grele. Pur și simplu inima îmi dă pe-afară după lectura acestor cărți, de atâta frumusețe și bun-simț și povești care n-au nevoie de vulgaritate și obscenitate pentru a se face interesante. În plus, apropo de discuția noastră despre romanele „creștine”, aceste cărți includ componenta creștină discret și firesc, prin contextul în care trăiesc personajele, deseori însă cu mult umor și chiar critică la adresa unor atitudini sau cutume din mediul creștin (prezbiterian sau metodist, mai exact) care numai creștine nu sunt (de altfel, aceste cărți sunt publicate în română de edituri de carte ortodoxă, așa că sunt încadrate la „romane creștine”, dacă vreți neapărat :D).

Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl este una dintre cărțile care m-au marcat anul trecut, despre care am scris pe larg aici. O carte mai profundă, care pune lucrurile în perspectivă.

Un roman care mi s-a părut extraordinar de frumos, în ciuda subiectului abordat, a fost Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr (despre care, ați ghicit, am scris deja aici). Cu o intrigă țesută impecabil, cu un suspans perfect dozat și o scriitură minunată, acest roman își merită din plin Premiul Pulitzer câștigat în 2015. Deși este plasat în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, acesta reușește să surprindă, așa cum sugerează și titlul, micile gesturi care înseamnă mari bunătăți într-o perioadă neagră, dar și marile gesturi riscante care înseamnă salvarea multora, și este ceea ce avem nevoie și noi acum.

O să închei cu o carte creștină care a fost pentru mine parte din kitul de supraviețuire pentru luna ianuarie a acestui an, și anume, Beholding and Becoming de Ruth Chou Simons, despre care am scris aici. Frumusețe și adevăr ar fi cuvintele care ar cuprinde esența acestui volum, poate chiar adevărul exprimat frumos și/sau prin frumusețe – prin Scriptură, imnuri, poezii, caligrafie și pictură.

De altfel, cred că după asta a tânjit și în asta și-a găsit sufletul meu alinare în acest an – în frumusețe și în adevăr, iar cărțile menționate cuprind aceste lucruri din plin.

Mențiune specială: Am terminat de citit de curând și urmează să prezentăm în emisiune Dumnezeu și pandemia de N.T. Wright, o carte de care aș fi avut nevoie anul trecut pe vremea asta, dar mai bine mai târziu decât niciodată! O carte despre criza actuală care în sfârșit mi-a oferit ce aveam nevoie și un antidot la toate ideile care de care mai dubioase care circulă pe acest subiect de un an încoace. O carte care îți lasă loc și libertate în suflet să plângi și să recunoști că n-ai nicio explicație satisfăcătoare, ba mai mult, care te asigură că asta îți este menirea acum, ca și creștin, să plângi și să ajuți cum poți. Punct. Și Amin! Mai multe în raportul pe martie și în episodul dedicat.

Lectură plăcută și aveți grijă de voi!


Voi în ce cărți v-ați găsit alinarea și refugiul în acest an de pandemie?

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Irina Trancă. Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s