„Cetate tare este Dumnezeul nostru – povestea vieții lui Martin Luther” – Jim Cromarty


Jim Cromarty, fost pastor al Bisericii Presbiteriene a Australiei de Est, autorul cărții Cetate tare este Dumnezeul nostru – povestea vieții lui Martin Luther, își începe cartea prin a descrie contextul istoric și religios în care a trăit și a predicat Martin Luther.

Sfântul Împărat Roman era Carol al V-lea, iar papa de la Roma era Papa Leon al IX-lea.

…puterea cea mai mare a Romei provenea din pretenția sa la a fi singura cale de mântuire. Învățătura era că mântuirea este imposibilă în afara Bisericii Romano-Catolice. Se spunea că harul lui Dumnezeu se revarsă doar prin intermediul preoților și al sacramentelor. Astfel că simpla amenințare cu excomunicarea era suficientă pentru a-i face să tremure chiar și pe cei mai curajoși, deoarece excluderea din biserică însemna automat că destinul lor etern era iadul – cu excepția cazului în care își plecau genunchiul înaintea autorității papale și erau reprimiți în biserică înainte de moarte.

În continuare, Cromarty scrie despre familia lui Martin Luther și viața din casa părintească. El s-a născut la 10 noiembrie 1483 la Eisleben, un sat german, din părinți săraci. Tatăl prețuia însă cultura și învățătura și a investit în educația lui Martin.

Luther urmează școala, după obiceiul vremii, în limba latină, unde învăță catehismul, Cele Zece Porunci, Crezul Apostolic, rugăciunea Tatăl nostru, imnuri, rugăciuni, porțiuni din Biblie în latină și cântă în corul de băieți. De asemenea, învață să cânte la alăută.

La vârsta de 17 ani se înscrie la Universitatea din Erfurt pentru a deveni avocat, după dorința tatălui său.

La 20 de ani Martin Luther vede pentru prima dată o Biblie în traducerea latinească a lui Ieronim în biblioteca universității, descoperind că ea cuprindea mai mult decât ceea ce citea preotul duminica.

În 1505, aflându-se în drum spre casa părintească, în timpul unei furtuni era să fie lovit de un trăznet. Înfricoșat de cele petrecute, a făcut un legământ, că dacă Dumnezeu îi va cruța viața, el își va dedica tot restul zilelor în slujba lui Dumnezeu. Astfel el ia decizia de a se călugări, mai ales că exista concepția că astfel căpătai o răsplată mai mare și aveai mântuirea asigurată (scăpând de purgatoriu).

Martin Luther intră la mănăstirea augustiniană din Erfurt la 17 august 1505 la vârsta de 21 de ani, spre marea nemulțumire a tatălui său care s-a dezis de el. Aici Luther îndeplinea de bunăvoie cele mai înjositoare sarcini pe care i le dădeau ceilalți călugări, iar aceasta pentru că dorea din tot sufletul să găsească pace cu Dumnezeu și spera să o dobândească ignorând dorințele trupului, însă ori de câte ori avea ocazia, se întorcea la cărțile sale.

Între momente de rugăciune și perioade de posturi extreme, Martin Luther descoperă Biblia mănăstirii și continuă să o studieze. Iată cum descrie el viața de călugăr: Am fost cu adevărat un călugăr pios și am respectat regulile ordinului meu cu mai multă strictețe decât aș putea exprima în cuvinte. Dacă ar fi călugări care și-ar putea câștiga dreptul în rai prin faptele lor călugărești, cu siguranță eu aș fi fost printre ei. Toți călugării care mă cunosc pot atesta lucrul acesta. Dacă aș mai fi continuat mult așa, aș fi ajuns să mor în starea mea de negare de sine, prin vegheri, rugăciuni, lecturi și alte munci.

La 2 mai 1507 Martin Luther este hirotonisit ca preot. În perioada următoare, Johann von Staupitz, vicarul general al Ordinului Augustinian din Germania, devine o influență pozitivă asupra sa și cel care îl va ajuta să capete eliberarea spirituală de care avea nevoie. Staupitz i-a spus lui Luther: Cristos nu a venit să mântuiască oameni buni, ci păcătoși. Iubește-L pe Dumnezeu și te vei fi pocăit; nu există pocăință adevărată care să nu înceapă cu iubirea de Dumnezeu; și nu există iubire de Dumnezeu care să nu ducă la înțelegerea acelei îndurări care oferă păcătoșilor libertate de păcat prin sângele lui Cristos!

Într-o zi din toamna anului 1515, stând în cămăruța sa din turnul mănăstirii, Martin Luther a descoperit cuvintele din Psalmul 22:1: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Atunci, ca o străfulgerare, adevărul i-a invadat sufletul, făcându-l să înțeleagă că aceste cuvinte se referă la Cristos, care fusese părăsit de Dumnezeu pentru că devenise păcat pentru poporul Lui.

În urma acestei revelații, Martin Luther a început să predice adevărul descoperit.

În continuare, Jim Cromarty descrie sistemul de oferire a penitențelor și de vânzare a indulgențelor, al căror distribuitor și promotor înfocat a fost Johann Tetzel.

Sistemul din Biserica Romano-Catolică cerea ca membrii bisericii să-și mărturisească păcatele unui preot. După aceasta, preotul anunța că păcatele mărturisite erau iertare. Păcătosul confesat primea însă anumite sarcini, numite penitențe, care trebuiau îndeplinite. Prin acestea, credinciosul dovedea regretul real pentru păcatele comise, dar era și pedepsit pentru că încălcase legea lui Dumnezeu. Dacă aceste penitențe nu erau duse complet la îndeplinire înainte ca păcătosul să moară, sufletul lui trecea prin purgatoriu, un loc groaznic de chin unde suferea pentru păcatele respective. Abia după ispășirea pedepsei complete și după curățirea sufletului de ultimele rămășițe de păcat, persoana respectivă putea intra în rai. Indulgențele aveau rolul de a anula aceste penitențe.

Intensa preocupare pentru daunele spirituale produse de indulgențele vândute l-a determinat pe Luther să întocmească o listă cu nouăzeci și cinci de propuneri sau teze pe care intenționa să le aducă în discuție la o întrunire de la universitate. A înaintat o copie a acestor nouăzeci și cinci de teze și arhiepiscopului spre analiză.

La 31 octombrie 1517, în ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinților, Martin Luther și-a afișat cele 95 de teze în limba latină pe ușa bisericii din Wittenberg, dar prea puțini au dat atenție gestului său.

Ce s-a întâmplat totuși ca urmare a acestui gest, aflați ascultând episodul integral aici:

Această carte este foarte minuțios documentată în ceea ce privește toate raporturile lui Martin Luther cu autoritățile vremii și a felului în care s-a extins mișcarea de Reformă în statele germane. Această minuțiozitate poate deveni pe alocuri obositoare și plictisitoare, dar oferă o imagine foarte clară a evenimentelor. Pentru cei interesați în special de acest aspect al vieții lui Martin Luther, recomand cartea lui Jim Cromarty, Cetate tare este Dumnezeul nostru.

Tot despre Reformă puteți aici și asculta:

Flacăra nestinsă – Introducere în Reformă de Michael Reeves

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile mele, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s