Dumnezeu este în iesle #18


“Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28)

Să nu ne amăgim. “Izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28), chiar dacă nu o știm, și singura întrebare care rămâne este: o vom lăsa să vină și la noi, sau vom opune rezistență față de ea? Ne vom alătura acestei mișcări care vine din ceruri pe pământ, sau ne vom închide față de ea? Crăciunul vine – dacă va fi cu noi sau fără noi depinde de fiecare dintre noi.

Un astfel de Advent, unul adevărat crează ceva diferit de spiritul anxios, meschin, depresiv, slab al presupușilor creștini, pe care îl vedem din nou și din nou, iar acel “din nou și din nou” vrea să transforme creștinismul în ceva demn de dispreț. Asta devine clar din cele două porunci puternice pe care le vedem în textul nostru: “să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele” (Luca 21:28). Adventul crează oameni, oameni noi. Și noi trebuie să devenim oameni noi, cu ocazia Adventului.

Priviți în sus, voi cei care aveți privirea pironită pe acest Pământ, care sunteți fermecați de micile evenimente și schimbări de pe fața Pământului. Priviți la aceste cuvinte, voi cei care v-ați întors privirea de la ceruri cu dezamăgire. Priviți în sus, voi cei ai căror ochi sunt plini de lacrimi și care plâng pentru faptul că pământul ne-a îndepărtat, cu urâciune. Priviți în sus, voi cei care, împovărați de vinovăție, nu vă puteți ridica ochii. Priviți în sus, căci izbăvirea voastră se apropie. Doar priviți cu atenție, fiți vigilenți, așteptați încă o clipă. Așteptați – și ceva nou vă apărea deasupra voastră: Dumnezeu va veni.

Știți ce e un dezastru minier. Momentul care l-a îngrozit până și pe cel mai curajos dintre mineri toată viața lui, a sosit. Nu are sens să se ducă spre pereți: tăcerea din jurul său persistă. Calea de ieșire pentru el e blocată. Știe că oamenii din afară lucrează de zor să ajungă la minerii care sunt îngropați de vii. Poate că cineva va fi salvat. Dar aici în ultimul tunel? Tot ce a mai rămas e o perioadă agonizantă de așteptare a morții. Dar dintr-o dată, se aude un zgomot, pietrele sunt ciocnite și se sparg. Pe neașteptate, voci strigă: “Unde ești? venim în ajutorul tău.” Atunci minerul abătut se ridică, inima lui saltă, și el strigă: “Sunt aici, veniți și ajutați-mă! Voi rezista până veniți! Doar veniți mai repede.” O ultimă lovitură disperată de ciocan răsună în urechile sale; acum ajutoarele au venit, încă un pas și va fi liber.

Am vorbit despre Advent în sine. Așa stau lucrurile cu venirea lui Hristos: “Să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s