Pentru că se apropie Ziua Copilului și au trecut 3 ani de la ultima mea listă de recomandări de cărți pentru părinți, m-am gândit că ar fi momentul potrivit pentru o listă proaspătă, mai ales că în această perioadă am citit câteva foarte bune, destul de diverse ca accent, abordare și chiar „public”: pentru mama copleșită, pentru mama care nu voia să fie mamă și care se simte „furată”, pentru părinții care nu au timp de citit, dar vor soluții simple la problemele pe care le au în relația cu copiii, pentru părinții care vor să insufle valori pozitive în viața copiilor și pentru relația de cuplu a părinților.

Pentru mama copleșită

Devenind o mamă puternică de Heidi St. John – Mi-am cumpărat această carte la începutul anului, când mă simțeam cu adevărat copleșită de dificultățile etapei de dezvoltare în care se afla băiatul meu; îmi doream un suflu nou și, în plus, m-a atras subtitlul cărții – Luptă cu toată ființa pentru familia și credința ta!

Autoarea a crescut 7 copii și a făcut cu toți homeschooling (!!), de la un punct în paralel cu scrierea unui blog și a organizării de conferințe pentru femei. E o eroină! Dar este o eroină empatică, care știe ce vorbește.

În această carte accentul cade pe rolul mamei (deși se aplică și tatălui) și ce trebuie să facă ea astfel încât să poată să înfrunte lumea împotrivitoare față de Hristos și cultura creștină și dificultățile de zi cu zi în relația cu copiii. Biblia, rugăciunea, importanța dedicării unui timp pentru a dezvolta relația cu Dumnezeu, a face din Dumnezeu o prioritate, înfrânarea vorbirii, gestionarea emoțiilor, a ști să spui „nu” unor angajamente – iată câteva dintre armele mamei „puternice, războinice”.

Iată câteva pasaje sugestive:

Să fii o mamă puternică înseamnă să înțelegi ce anume are întâietate. Prioritatea noastră trebuie să fie să auzim vocea Domnului în fiecare aspect al vieții noastre.

Mamele puternice se întreabă mereu care este imaginea de ansamblu. Este ușor să privești în urmă și să fii de acord că a avea un copil care nu face la oliță când zic cărțile că ar trebui să facă pălește în comparație cu a ne asigura că inimile copiilor noștri aud susurul blând și delicat al vocii Domnului. Mai presus de orice, vrem să păzim inimile copiilor noștri.

Nu le putem dărui copiilor noștri ceea ce nu avem noi înșine. Nu îi putem instrui în disciplină și valori biblice, dacă nu trăim acele valori în viețile noastre.

Dacă avem o zi proastă nu înseamnă că suntem mame rele. Dumnezeu vrea să cunoaștem bucuria pe care o simte El când avem zile bune și vrea să simțim harul Lui atunci când avem zile proaste.

Pentru mama care nu voia să fie mamă și care se simte „furată”

Surprised by Motherhood de Lisa-Jo Baker – Această carte de memorii (netradusă încă, din păcate) este ceea ce îmi doream să citesc într-o carte pentru mame și ceea ce mi-aș fi dorit să am în primele luni după ce am devenit mamă – pe cineva cu a cărei experiență să mă pot identifica (în anumite privințe). Lisa-Jo Baker nu și-a dorit dintotdeaua să fie mamă, ba chiar a avut o perioadă lungă (inclusiv după ce s-a căsătorit) în care nu și-a dorit copii, în mare parte din cauza unor lucruri prost înțelese în copilărie și adolescență. Dar, atunci când a decis să devină mamă, a făcut-o cu toată convingerea și s-a bucurat de această perspectivă. Doar că, după ce nașterea și entuziasmul primelor clipe cu nou-născutul au trecut, realitatea a izbit-o din plin: Voiam ca bebelușul să mă iubească cu așa o pasiune nestăvilită și plină de adorare încât tot ce pierdusem în acest proces să merite efortul. Mai ales blugii mei mărimea 36 de la Praga. Nu știam atunci, dar de fapt eu jeleam. Jeleam pierderea unei perioade din viață pe care o iubisem.

Eram mult mai interesată să lipesc în album poze adorabile cu bebelușul cel adorabil decât să stau trează noaptea să-l hrănesc pe bebelușul în cauză. Voiam să devorez toată seria Harry Potter, să merg la film, să fug până la mall, și în schimb mă trezeam legată de o ființă umană minusculă.

Cum să te simți cu privire la această schimbare, cum să iubești acest nou-născut micuț, cum să renunți la un întreg univers de timp pentru tine neîntrerupt, cum să ai mereu, întotdeauna un prosopel la îndemână pentru momentele în care el va face pipi inevitabil în propria față sau în a mea în timpul schimbării scutecului. Nicio carte de „parenting” nu putea să facă o listă în 5 puncte care să mă ajute să înțeleg și să accept ce pierdusem și, mai mult, ce câștigasem.

A deveni părinte e ca și cum te-ai despărți de tine însuți. Există atâtea lucruri pe care obișnuiai să le iubești cu privire la tine și viața ta. Acele reprize de somn de după-masa. Acele seri de film spontane. Casa ordonată și lucruri frumoase care se pot sparge ușor. Multe lucruri frumoase. Lucruri frumoase nesparte. Mese, somn, pauze de baie neîntrerupte.

Da, copiii sunt adaptabili, iar o carieră și o chemare la a schimba vieți peste oceane sau în vecinătate nu te descalifică de la rolul de mamă. Nu, Dumnezeu nu ne cere să schimbăm ce suntem cu eticheta de „mamă”. Mai degrabă, El îmbină curajul de care avem nevoie și chemarea vieții noastre în firul unei povești îndeajuns de mari și de bogate încât să cuprindă copii, pasiune, muncă, creativitate și visuri care nu se sfârșesc în sala de nașteri.

Cum a împletit Dumnezeu aceste lucruri în viața acestei mame a trei copii (!) puteți afla și de pe blogul autoarei (care între timp a mai scris câteva cărți), lisajobaker.com.

Pentru părinții care nu au timp de citit, dar vor soluții simple

Un părinte mai bun de Adele Faber și Elaine Mazlish – Autoarele celebrei cărți How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk (care nu a mai fost reeditată din păcate în limba română), pe care am recomandat-o și eu, au întocmit o cărticică de 100 de pagini (cu tot cu benzi desenate) în care abordează cele mai frecvente întrebări sau probleme pe care le-au întâlnit în cariera lor din partea părinților. Ea cuprinde două părți – una pe teme, iar alta cu întrebări și răspunsuri. În prima parte este vorba despre gestionarea emoțiilor, cum să stimulăm cooperarea, o alternativă la pedeapsă, despre laudă și despre furie (a părinților!).

Pentru părinții care vor să insufle valori pozitive în viața copiilor (și care părinte nu vrea?!)

Copiii învață ceea ce trăiesc de Dorothy Law Nolte și Rachel Harris – Cea mai recentă carte citită din acest domeniu m-a surprins plăcut, mi-am luat multe notițe din ea. Este o carte clasică, scrisă prin anii 50, pornind de la un poem și urmând structura acestuia în capitolele sale (scurte de altfel). Ce am apreciat foarte mult este că, spre deosebire de multe cărți despre creșterea copiilor care se adresează mamelor, această carte se adresează ambilor părinți și nu evidențiază rolul unuia sau al altuia, considerând că rolul de a transmite aceste valori copiilor este responsabilitatea ambilor parteneri, de multe ori în echipă. Iată care este poemul care dă structura cărții:

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea

Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți

Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul

Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume

Din nou, o carte destul de subțire (175 de pagini), cu capitole scurte, exemple edificatoare, sfaturi practice și, deși o carte laică, multe lucruri de învățat sau de reamintit chiar și pentru creștini.

Pentru relația de cuplu a părinților

La bine și la rău – când apar copiii de Patrick și Ruth Schwenk – N-am mai putut de bucurie când am văzut tradusă în română această carte pe care eu și soțul meu am citit-o în engleză acum vreo doi ani! Îmi doream tare mult să existe și în română o carte scrisă de autori creștini care să le arate părinților cum să fie/rămână/redevină în primul rând soți atunci când apar copiii în viața lor. Autorii discută despre așteptările pe care ni le creem cu privire la căsnicie și creșterea copiilor și cum să depășim dezamăgirile de care mulți se lovesc, despre cum să reaprinzi dragostea în noul context, sex, împărțirea sarcinilor, har, odihnă, cum să abordăm tendința noastră de a fi (sau a ne face) mereu ocupați, despre bani și suferință. Recomand cu căldură, pentru că eu sigur aș vrea să o recitesc!

Sper ca aceste recomandări să vă fie de folos!

Voi ce cărți pentru părinți recomandați?

PS: Lista de acum 3 ani, aici.

Reclame

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s