Imitatio ChristiImitatio Christi sau Imitându-l pe Hristos, tradusă la noi cu titlul Urmând pe Cristos, de Thomas à Kempis este o carte din care mulţi scriitori ai unor cărţi cu teme foarte diferite au citat şi citează, tocmai pentru că ea cuprinde sfaturi legate de multe aspecte ale vieţii creştine.

Cartea, care este mai mult o culegere de îndemnuri şi cugetări, a fost scrisă în Evul Mediu şi poate că veţi fi surprinşi, ca şi mine, să constataţi cât de actuală este ea de fapt şi felul în care descrie lumea cu care trebuie să se lupte creştinul. Nimic nu e nou sub soare, aşadar, şi cred că cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce are să ne spună, pentru că problemele, păcatele sau obiceiurile la care face referire sunt la fel de răspândite şi astăzi. Ea cuprinde trei părţi, fiecare având mai multe subtitluri cu îndemnuri pe o anumită temă.

Cartea întâi (cum este numită partea întâi a cărţii) începe cu un titlu reprezentativ pentru tot ce a dorit Thomas à Kempis să transmită şi modul în care el însuşi a înţeles viaţa şi a trăit-o: „Urmează-l pe Hristos şi leapădă deşertăciunile lumii“. El spune că toate sunt deşertăciuni, în afară de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-I sluji Lui. Cea mai mare înţelepciune este să laşi lumea şi să cauţi împărăţia cerurilor.

De asemenea, un alt principiu care se regăseşte mai peste tot în carte este să nu ai păreri înalte despre tine, să nu te îngâmfi sau să te mândreşti cu succesul sau cunoştinţele tale.

Apoi, Thomas à Kempis se ocupă puţin şi de viaţa în comunitate, despre cum să ne purtăm unii cu alţii. Citând din Biblie, el spune că aşa a rânduit Dumnezeu, să ne purtăm sarcinile unii altora. Nimeni nu este fără greşeală, nu este nimeni care să nu aibă nevoie de comunitate, de alţii, nimeni nu este destul de înţelept încât să nu aibă nevoie de un sfat. De asemenea, dacă vrem să trăim în pace unii cu ceilalţi, trebuie să renunţăm la voia şi la părerile noastre de multe ori.

Partea a doua a cărţii este mai scurtă decât celelalte două. Primul capitol al părţii se numeşte Viaţa dinăuntru, şi, în general, în această parte a doua autorul se orientează spre viaţa lăuntrică, spre o analiză a sufletului, reluând şi idei din prima parte. Învaţă a nu pune preţ pe lucrurile dinafară, ci ai grijă de cele dinăuntru, spune el. Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru, iar ea aduce pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

În partea a treia, Thomas à Kempis consemnează rugăciuni de-ale sale şi chiar răspunsuri ale lui Dumnezeu presărate cu versete din Biblie, rugăciunea devenind un dialog, iar apoi se mai întoarce puţin la cititorii săi şi mai dă nişte sfaturi la care a meditat înainte.

Iată una dintre rugăciunile sale: Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă. Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Vorbeşte, Doamne, pentru ca sufletul să se mângâie, viaţa să mi se îndrepte, iar Numele Tău să fie lăudat, preamărit şi binecuvântat în veci!

Şi iată şi răspunsul lui Dumnezeu: Fiule, ascultă cuvintele Mele, căci ele sunt dulci şi întrec toată ştiinţa filosofilor şi înţelepciunea lumii. Cuvintele Mele sunt duh şi viaţă, de aceea nu pot fi judecate după părerea omenească. Cine vrea să le înţeleagă, nu trebuie să le tâlcuiască după cum îi place lui, ci trebuie să le asculte în tăcere, să le primească cu smerenie adâncă şi cu dragoste fierbinte.

Imitatio Christi este, aşadar, o carte care vorbeşte mult despre stăpânire şi lepădare de sine, rezistenţă la ispite şi trăirea vieţii cu conştiinţa morţii şi a unei răsplătiri sau pedepse veşnice. Este o carte care ne îndeamnă cu adevărat la curăţie încă de la cel mai mic gând care poate încolţi în mintea noastră şi la o adevărată separare de lume. De aceea, aşteptaţi-vă la o atitudine de tipul „totul sau nimic“ cu privire la Dumnezeu şi viaţa de credinţă şi la un ton deseori dur şi mustrător.

Aşa cum ne îndeamnă şi prefaţatorul ediţiei în limba română, trebuie să o citim pe îndelete, puţin câte puţin pentru a avea timp să digerăm ce citim. Sunt foarte de acord, mai ales că limbajul şi topica folosite pot îngreuna şi ele lectura, împiedicându-te să înţelegi dacă vrei să o citeşti repede, iar multe dintre idei se tot repetă, ceea ce poate deveni plictisitor şi obositor dacă se încearcă lectura cărţii într-o perioadă scurtă de timp.

Cred că mesajul ei este foarte relevant şi pentru noi astăzi, pentru că ispitele cu care se confruntă oamenii sunt aceleaşi. Şi cred că ar fi bine pentru noi să ne punem în fiecare zi întrebările pe care ne îndeamnă autorul să ni le punem, printre care şi următoarea: În tot ce faci, gândeşte-te la sfârşit şi întreabă-te: cum mă voi înfăţişa înaintea dreptului Judecător, Căruia nimic nu-I este ascuns, care nu Se lasă înduplecat prin daruri, care nu primeşte dezvinovăţiri, ci va judeca după dreptate?

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s